7 definiții pentru rujiță
Explicative DEX
rujiță sf [At: BORZA, D. 149 / V: ruși~ sf / Pl: ~țe / E: rujă + -iță] 1 (Pop) Măceș (Rosa canina). 2 (Pop; pex) Floare (1). 3 (Bot; reg; lpl) Vâzdoagă (2) (Tagetes patula). 4 (Reg) Coroană pe capul miresei la căsătoria religioasă.
RUJIȚĂ, rujițe, s. f. (Bot.; Transilv.) Rujuliță. Un copilaș frumos ca o rujiță. RETEGANUL, P. III 59. Nu te-am rupt, rujiță, eu, Ci te-a rupt mîndra Mărie, Să te pună-n pălărie. HODOȘ, P. P. 100.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUJIȚĂ, rujițe, s. f. (Bot., reg.) Rujuliță. – Din rujă + suf. -iță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
rușiță2 sf vz rujiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
RUJIȚĂ s. v. măceș, trandafir sălbatic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rujiță s. v. MĂCEȘ. TRANDAFIR SĂLBATIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
rujiță, rujițe, s.f. (pop.) 1. măceș. 2. crăițe. 3. coroană pusă pe capul miresei.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rujiță, rujițesubstantiv feminin
-
- Un copilaș frumos ca o rujiță. RETEGANUL, P. III 59. DLRLC
- Nu te-am rupt, rujiță, eu, Ci te-a rupt mîndra Mărie, Să te pună-n pălărie. HODOȘ, P. P. 100. DLRLC
-
etimologie:
- rujă + -iță. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.