RUJÁ, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj pe buze. – Din ruj.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A RUJÁ ~éz tranz. (buzele) A da cu ruj. /Din ruj
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUJÁ vb. I. refl. A-și da cu ruj (pe buze, pe față). [< ruj].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUJÁ vb. refl. a-și da cu ruj (pe buze). (< ruj)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rujá vb., ind. prez. 1 sg. rujéz, 3 sg. și pl. rujeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rújă-gálbenă s. f., pl. ruji-gálbene
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

RUJÁT, -Ă, rujați, -te, adj. (Despre buză) acoperită cu ruj; (despre o persoană) cu buzele date cu ruj. – V. ruja.
Sursa: Neoficial | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink