RUJÁRE, rujări, s. f. Operație de nivelare a grânelor încărcate în vrac, în vederea umplerii golurilor astfel încât capacitatea magaziei să fie folosită la maximum și încărcătura să nu se poată deplasa în cursul navigației. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

rujáre s. f., g.-d. art. rujării; pl. rujări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUJÁ, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj pe buze. – Din ruj.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A RUJÁ ~éz tranz. (buzele) A da cu ruj. /Din ruj
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUJÁ vb. I. refl. A-și da cu ruj (pe buze, pe față). [< ruj].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUJÁ vb. refl. a-și da cu ruj (pe buze). (< ruj)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rujá vb., ind. prez. 1 sg. rujéz, 3 sg. și pl. rujeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rújă-gálbenă s. f., pl. ruji-gálbene
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink