8 intrări

52 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUJA, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj (1) pe buze. – Din ruj.

ruja vr [At: BARBU, P. 61 / Pzi: ~jez / E: ruj1] A-și da cu ruj1 pe buze (sau pe obraji).

RUJA, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj pe buze. – Din ruj.

RUJA, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj pe buze sau pe față.

RUJA vb. I. refl. A-și da cu ruj (pe buze, pe față). [< ruj].

RUJA vb. refl. a-și da cu ruj (pe buze). (< ruj)

A RUJA ~ez tranz. (buzele) A da cu ruj. /Din ruj

RI s. f. v. rujă.

RU1, ruje, s. f. 1. (Reg.) Măceș. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roșeață, rumeneală din obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galbene-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină (Sedum rosea). 4. Compus: rujă-galbenă = plantă având tulpina fără peri, cu frunze ovale și cu flori galbene; mărită-mă-mamă (Rudbeckia laciniata). [Pl. și: ruji] – Din bg., sb. ruža.

RU2, ruje, s. f. (Fam.) Bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. [Var.: ri s. f.] – Cf. fr. ruche.

RU2, ruje, s. f. (Fam.) Bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. [Var.: ri s. f.] – Cf. fr. ruche.

ru sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) rușcă sf, ruj sm / Pl: ~e / E: bg ружа srb ruša] 1 (Șîc ~ rasă) Plantă înaltă de 10-35 cm, cu rizom gros cu fructe cărnoase și cu flori galben-purpurii gmpate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunile subalpină și alpină Si: (reg) barba-lupului, curechi (7)-de-stâncă, durzoaș, iarba-ciutei, rosăcică, roșățică, urechelniță, varză-de-stâncă, verzișoară, viorea (Sedum rosea). 2 Măceș (Rosa canina). 3 (Șîc ~ roșie, ruj de ruji, ruji de rug de grădină) Trandafir (Rosa centifolia). 4 (Prc) Floare de trandafir. 5 (Șîc ~-ruși-de-Rusalii, ~ mare, ~-oșie, ~-bujă roșie, ~-mbujă, ~-buja) Bujor (1) (Paeonia officinalis). 6 (Îc ~-de-Rusalii) Bujor (10) românesc (Paeonia romanica). 7 (Șîc ~a-soarelui, ~-de-soare) Floarea (83)-soarelui (Helianthus annuus). 8 (Șîc ~a-soarelui) Mălăoaie (Helianthemum alpestre). 9 (Îae) Mălăoaia stâncilor (Helianthemum rupifragum). 10 (Îae) Iarba-osului (Helianthemum vulgare) 11 (Șîc ~-neagră, ~-întunecată, ~(de)-pe-tuleu, ruji-pe-botă) Nalbă de grădină (Althalla roșea). 12 (Îc) ~ (sau rușă)-vânătă (sau ~-de-toamnă) Steliță (Aster amellus). 13 (Îae) Ochiul-boului (Callistephus chinensis). 14 (Îc) ~ (sau rușă) -de-toamnă Crizantemă (1) (Chrysanthemum Indicum). 15 (Îae) Brândușă (4)-de-toamnă (Colichicum autumnale). 16 (Îc) ~ (sau rușă)-galbenă (sau -bujă-galbenă, -de-toamnă) Mărită-mă mamă (Rudbekia laciniata). 17 (Lpl; îc) Ruji-albe Călin1 (1) (Viburnum opulus sterilis). 18 (Îc) ~ de-deal (sau ~-floare-mare) Nalbă (Lavatera thuringica). 19 (Lpl; îc) Ruji-mici Cârciumărese (3) (Zinnia elegans). 20 (Îc) ~ja-munților (sau ~-stâncilor) Smirdar (Rhododendron Kotschyi). 21 (Îc) ~ja-macului Mac roșu (Papaver rhoeas). 22 (Îc) Ruji-de-paie Flori-de-paie (Helicrysum bracteatum). 23 (Fig) Roșeața din obraz. 24 (Reg) „Nasturele cel mai mare de la șapca ostașilor”. 25 (Reg; șîs ~ albă) Soi de viță de vie. 26 Vin din rujă (25).

RU1, ruje, s. f. 1. (Reg.) Măceș. ♦ Trandafir. ♦ Fig. (Pop.) Nume dat unei persoane frumoase. 2. Fig. (Reg.) Roșeață, rumeneală din obraz. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galbene-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină (Sedum rosea). 4. Compus: ruji-galbene = plantă având tulpina fără peri, cu frunze ovale și cu flori galbene; mărită-mă-mamă (Rudbeckia laciniata). [Pl. și: ruji] – Din bg., scr. ruža.

RUJĂ, ruje, s. f. 1. (Regional) Măceș. La doi pași de noi înnegrea un gărduț de spini; dincolo de el, ca într-o grădină din basme, luceau pline de rouă rujele uriașe, pe tulpini drepte și nalte. SADOVEANU, O. III 523. Roza la noi se numea rujă, pînă ce au venit grecii și i-au zis trandafir. NEGRUZZI, S. I 100. ♦ Fig. (Popular) Nume dat unei persoane frumoase. Și-o venit pînă la prag Și-o luat ce-am avut drag, Și-o venit pînă la ușă Și mi-o luat mîndră rujă. MARIAN, Î. 543. Pentru tine, mîndruliță, Mă rup cîinii pe uliță; Pentru tine, rujă-nvoaltă Mă rup cîinii și mă latră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 370. ♦ (Adjectival) Roșu. Fînul uscat ca iasca începu să trosnească, încins de vîlvătăi, înălțînd o pară de lumină rujă, sub bolta cerului. DELAVRANCEA, S. 207. 2. Fig. Roșeața, rumeneala din față, din obraz. În ochi mijește-ntîi și zboară Pe ruja gurii și s-aprinde; Iar inima de ți-o cuprinde, Rămîne-n ea pîn’ te omoară. ANGHEL, P. 160. Plîng seara pîn’ dimineața, Văd cu ochii că-mi pierd fața, Plîng seara pînă-n amiazi Și pierd ruja în obraz. EMINESCU, L. P. 47. 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galbene-purpurii, grupate într-un buchet; crește pe stîncile din regiunea alpină (Rhodiola rosea).

RU2 s. n. bandă încrețită plisată de tul, de dantelă etc., obiect la obiecte de îmbrăcăminte. (< fr. rouche)[1]

  1. Încadrarea ca s. n. este evident greșită. — gall

RU1 s. f. culoarea metalului incandescent. (< fr. rouge)

RUJĂ ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și înaltă, cu frunze alungite, cărnoase și cu flori galbene-purpurii, dispuse în inflorescențe. 2) pop. Trandafir sălbatic; măceș; rug; răsură. 3) fig. pop. Culoare roșie a feței; roșeață. /< bulg., sb. ruža

RUJĂ s.f. (Mold., Ban., Trans. SV) Floare de trandafir. A: Cununi de ruji, de trandafiri și de crini. DOSOFTEI, VS. Antus ca rujea cea-nflorită-n grădină ș-au mutat viața în lumea cea senină. DOSOFTEI, VS. C: Rushĕ. Rosa. AC, 366. Cu șofran și cu apă de ruji să se ungă. PL, 146r; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; PL. 149r; MȘE, 83. // B: Ruje sau trandafir. MARDARIE, 227. Etimologie: bg. ruža, scr. ruža. Cf. magh. róssa.

aster m. plantă cultivată ca podoabă în grădini, numită de popor rujă vânătă de toamnă.

rujă f. floarea roșie a măceșului: obrajii ca rujele. [Serb. RUJA (din slav. ROJA, roză)].

rújă f., pl. ĭ (sîrb. ruža, roză, trandafir, bg. „nalbă”; rut. róža, rúža, roză, rus. róža, nalbă sălbatică; vsl. roža, roza, d. lat. rosa, roză; ung. rózsa). Vechĭ. Azĭ Trans. Numele maĭ multor florĭ de cîmp numite în bot. rhodiola rósea, heliánthemum și rosa canina (măcieș). Fig. Rumeneala obrajilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ruja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rujez, 3 rujea, 1 pl. rujăm; conj. prez. 1 sg. să rujez, 3 să rujeze; ger. rujând

ruja (a ~) vb., ind. prez. 3 rujea

ruja vb., ind. prez. 1 sg. rujez, 3 sg. și pl. rujea

ruja-soarelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. rujii-soarelui

ru (pop.) s. f., art. ruja, g.-d. art. rujei/rujii; pl. ruje/ruji

rujă-de-toamnă (plantă) s. f., g.-d. art. rujii-de-toamnă; pl. ruji-de-toamnă

rujă-galbenă (plantă) s. f., g.-d. art. rujii-galbene; pl. ruji-galbene

!ruja-soarelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. rujii-soarelui

!ru (pop.) s. f., art. ruja, g.-d. art. rujei/rujii; pl. ruje/ruji

!rujă-de-toamnă (plantă) s. f., g.-d. art. rujii-de-toamnă; pl. ruji-de-toamnă

rujă-galbenă (plantă) s. f., g.-d. art. rujii-galbene; pl. ruji-galbene

ru s. f., art. ruja, g.-d. art. rujei; pl. ruje

rujă-galbenă s. f., pl. ruji-galbene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUJA-SOARELUI s. v. floarea-soarelui.

RU s. (BOT.; Sedum rosea) (reg.) durzoaș, roșățică, urechelniță, verzișoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stâncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stâncă.

RU s. v. bujor, iarba-osului, îmbujorare, împurpurare, măceș, mălăoi, nalbă, roșeală, roșeață, roză, rumeneală, smirdar, trandafir, trandafir sălbatic.

RUJĂ-DE-TOAMNĂ s. v. crizantemă, dumitriță, steliță, tufănică.

ruja-soarelui s. v. FLOAREA-SOARELUI.

ru s. v. BUJOR. IARBA-OSULUI. ÎMBUJORARE. ÎMPURPURARE. MĂCEȘ. MĂLĂOI. NALBĂ. ROȘEALĂ. ROȘEAȚĂ. ROZĂ. RUMENEALĂ. SMIRDAR. TRANDAFIR. TRANDAFIR SĂLBATIC.

RUJĂ s. (BOT.; Sedum rosea) (reg.) durzoaș, roșățică, urechelniță, verzișoară, viorea, barba-lupului, curechi-de-stîncă, iarba-ciutei, iarba-urechii, varză-de-stîncă.

rujă-de-toamnă s. v. CRIZANTEMĂ. DUMITRIȚĂ. STELIȚĂ. TUFĂNICĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rujă, ruje, s.f. – 1. Măceș; trandafir. 2. Floare, în general; cf. expr. ruja-soarelui (Ieud, Rozavlea, Hoteni). 3. (Fig.) Rumeneală în obraji. 4. Motiv ornamental (pe lăzile de lemn) sub formă de rozetă, în interiorul căreia sunt trasate 4, 6 sau 8 petale (Stoica, Pop, 1984: 48). ♦ (onom) Ruja, Rujă, Ruje, nume de familie (31 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, in 2007). – Din bg., srb. ruža (Scriban, DEX, MDA).

rujă, ruje, s.f. – 1. Măceș; trandafir. 2. Floare, în general; cf. expr. ruja soarelui (Ieud, Rozavlea, Hoteni). 3. (Fig.) Rumeneală în obraji. 4. Motiv ornamental (pe lăzile de lemn) sub formă de rozetă, în interiorul căreia sunt trasate 4, 6 sau 8 petale (Stoica, Pop 1984: 48). – Scr. ruža (DEX); magh. rózsa „trandafir”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RUJĂ subst. 1. Ruja pren. și fam., ard. (Paș); – f. (Drag; Ard; 16 A I 245, III 229; Sd XI 87); – fam. (Ard II; RI XIII 285) etc.; Rujă b. (16 B III 231). 2. Cf. Răja b. (Ard II 94). 3. Rujea (16 B I 84); – de Cotnar (17 A V 291). 4. Rujan (17 B II 58); – - Nițu, munt. (BCI VIII 35); -a (nume de vită). 5. Rujen (16 B I 43). 6. Rujici (Dm).

RUDBECKIA L., RUJI GALBENE, RUDBECHIA, fam. Compositae. Gen originar din America Centrală și America de N, cca 35 specii, erbacee, anuale, bienale sau, majoritatea, perene, cu creștere înaltă, pînă la 2 m, aspre, păroase. Frunze alterne, rar opuse, divizate, mari, cu 3-5 lobi. înflorește vara-toamna, abundent. Flori sesile pe un receptacul comun, paleaceu [foliolele involucrului imbricate, așezate în 3 (rar 4) rînduri, florile radiale ligulate, sterile, galbene sau roz-violacee, cele ale discului fertile, tubuloase, 5-dințate, purpurii], reunite în capitule mari sau mijlocii, lung- pedunculate, solitare sau cîteva la un loc. Papul cu 4 dinți format dintr-o coronulă scurtă.

Intrare: ruja
verb (V203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ruja
  • rujare
  • rujat
  • rujatu‑
  • rujând
  • rujându‑
singular plural
  • rujea
  • rujați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rujez
(să)
  • rujez
  • rujam
  • rujai
  • rujasem
a II-a (tu)
  • rujezi
(să)
  • rujezi
  • rujai
  • rujași
  • rujaseși
a III-a (el, ea)
  • rujea
(să)
  • rujeze
  • ruja
  • rujă
  • rujase
plural I (noi)
  • rujăm
(să)
  • rujăm
  • rujam
  • rujarăm
  • rujaserăm
  • rujasem
a II-a (voi)
  • rujați
(să)
  • rujați
  • rujați
  • rujarăți
  • rujaserăți
  • rujaseți
a III-a (ei, ele)
  • rujea
(să)
  • rujeze
  • rujau
  • ruja
  • rujaseră
Intrare: ruja-soarelui
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruja-soarelui
plural
genitiv-dativ singular
  • rujii-soarelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Rujă
Rujă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Rujă
Intrare: rujă (bandă)
rujă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ru
  • ruja
plural
  • ruje
  • rujele
genitiv-dativ singular
  • ruje
  • rujei
plural
  • ruje
  • rujelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ri
  • rija
plural
  • rije
  • rijele
genitiv-dativ singular
  • rije
  • rijei
plural
  • rije
  • rijelor
vocativ singular
plural
Intrare: rujă (bot.)
rujă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ru
  • ruja
plural
  • ruje
  • rujele
genitiv-dativ singular
  • ruje
  • rujei
plural
  • ruje
  • rujelor
vocativ singular
plural
rujă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ru
  • ruja
plural
  • ruji
  • rujile
genitiv-dativ singular
  • ruji
  • rujii
plural
  • ruji
  • rujilor
vocativ singular
plural
rușă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rujă vânătă de toamnă
rujă vânătă de toamnă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rujă vânătă de toamnă
  • ruja vânătă de toamnă
plural
  • ruje vinete de toamnă
  • rujele vinete de toamnă
genitiv-dativ singular
  • ruje vinete de toamnă
  • rujei vinete de toamnă
plural
  • ruje vinete de toamnă
  • rujelor vinete de toamnă
vocativ singular
plural
Intrare: rujă-de-toamnă
rujă-de-toamnă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rujă-de-toamnă
  • ruja-de-toamnă
plural
  • ruji-de-toamnă
  • rujile-de-toamnă
genitiv-dativ singular
  • ruji-de-toamnă
  • rujii-de-toamnă
plural
  • ruji-de-toamnă
  • rujilor-de-toamnă
vocativ singular
plural
Intrare: rujă-galbenă
rujă-galbenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rujă-galbenă
  • ruja-galbenă
plural
  • ruji-galbene
  • rujile-galbene
genitiv-dativ singular
  • ruji-galbene
  • rujii-galbene
plural
  • ruji-galbene
  • rujilor-galbene
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ruja, rujezverb

  • 1. A-și da cu ruj pe buze. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
  • ruj DEX '09 DEX '98 DN

ru, rujesubstantiv feminin

  • 1. familiar Bandă de pânză, de stofă, de dantelă etc. plisată sau încrețită, care servește ca ornament la diferite obiecte de îmbrăcăminte. DEX '09 MDN '00
etimologie:

ru, ruje / ru, rujisubstantiv feminin

  • 1. regional Măceș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: măceș diminutive: rujuliță
    • format_quote La doi pași de noi înnegrea un gărduț de spini; dincolo de el, ca într-o grădină din basme, luceau pline de rouă rujele uriașe, pe tulpini drepte și nalte. SADOVEANU, O. III 523. DLRLC
    • format_quote Roza la noi se numea rujă, pînă ce au venit grecii și i-au zis trandafir. NEGRUZZI, S. I 100. DLRLC
    • 1.1. Trandafir. DEX '09 DEX '98
      sinonime: trandafir
    • 1.2. figurat popular Nume dat unei persoane frumoase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și-o venit pînă la prag Și-o luat ce-am avut drag, Și-o venit pînă la ușă Și mi-o luat mîndră rujă. MARIAN, Î. 543. DLRLC
      • format_quote Pentru tine, mîndruliță, Mă rup cîinii pe uliță; Pentru tine, rujă-nvoaltă Mă rup cîinii și mă latră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 370. DLRLC
    • 1.3. (și) adjectival Roșu. DLRLC
      sinonime: roșu
      • format_quote Fînul uscat ca iasca începu să trosnească, încins de vîlvătăi, înălțînd o pară de lumină rujă, sub bolta cerului. DELAVRANCEA, S. 207. DLRLC
  • 2. figurat regional Roșeață, rumeneală din obraz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În ochi mijește-ntîi și zboară Pe ruja gurii și s-aprinde; Iar inima de ți-o cuprinde, Rămîne-n ea pîn' te omoară. ANGHEL, P. 160. DLRLC
    • format_quote Plîng seara pîn’ dimineața, Văd cu ochii că-mi pierd fața, Plîng seara pînă-n amiazi Și pierd ruja în obraz. EMINESCU, L. P. 47. DLRLC
  • 3. Plantă erbacee cu frunze cărnoase și flori galbene-purpurii, grupate într-un buchet, care crește pe stâncile din regiunea alpină (Sedum rosea). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Culoarea metalului incandescent. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic