opțiuni
3 definiții pentru ruinătură

Explicative DEX

ruinătură sf [At: CHEST. II, 50/156 / Pl: ~ri / E: ruina + -{ă)tură] (Reg) Casă ruinată Si: dărăpănătură, ruină (1).

Sinonime

RUINĂTURĂ s. v. dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură.

ruinătură s. v. DĂRĂPĂNĂTURĂ. DĂRÎMĂTURĂ. NĂRUITURĂ. PARAGINĂ. PRĂBUȘITURĂ. RUINĂ. SURPĂTURĂ.

Intrare: ruinătură
ruinătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruinătură
  • ruinătura
plural
  • ruinături
  • ruinăturile
genitiv-dativ singular
  • ruinături
  • ruinăturii
plural
  • ruinături
  • ruinăturilor
vocativ singular —
plural —