RUINĂTÓR, -OÁRE, ruinători, -oare, adj. Care ruinează; distrugător. [Pr.: ru-i-] – Ruina + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUINĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care ruinează. / a ruina + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUINĂTÓR, -OÁRE adj. Care ruinează; distrugător. [< ruina + -tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUINĂTÓR adj. v. distrugător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ruinătór adj. m. (sil. ru-i-), pl. ruinătóri; f. sg. și pl. ruinătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink