RUGULÉȚ, ruguleți, s. m. Diminutiv al lui rug1. – Rug1 + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RUGULÉȚ s. v. rugușor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ruguléț s. m., pl. ruguléți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink