2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rugire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: rugi] (Rar) Răget.

RUGI, rugesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A striga ca leul. – Cf. lat. rugire, fr. rugir.

rugi vi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 81v/24 / V: (reg) rugea / Pzi: rugesc / E: lat rugire] (Îrg; d. animale) A rage.

RUGI, rugesc, vb. IV. Intranz. (Livr.) A striga ca leul. – Cf. lat. rugire, fr. rugir.

rugésc v. intr. (lat. rŭgire, it. rugeire, pv. sp. pg. rugir, vfr. ruir). Sec. 17. Mugesc, vorbind de leĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rugi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. rugește, 3 pl. rugesc, imperf. 3 sg. rugea; conj. prez. 3 să rugească

rugi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. rugește, imperf. 3 sg. rugea; conj. prez. 3 să rugească

rugi vb., ind. prez. 3 sg. rugește, imperf. 3 sg. rugea; conj. prez. 3 sg. și pl. rugească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rugi (rugesc, rugit), vb. – A rage. – Mr. arujire „a necheza”. Lat. rūgῑre (Pușcariu 1481; REW 7428), cf. it. ruggire, prov., sp., port. rugir, v. fr. ruir. Folosit în sec. XVII de Dosoftei, azi rar.

Intrare: rugire
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rugire
  • rugirea
plural
  • rugiri
  • rugirile
genitiv-dativ singular
  • rugiri
  • rugirii
plural
  • rugiri
  • rugirilor
vocativ singular
plural
Intrare: rugi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rugi
  • rugire
  • rugit
  • rugitu‑
  • rugind
  • rugindu‑
singular plural
  • rugește
  • rugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rugesc
(să)
  • rugesc
  • rugeam
  • rugii
  • rugisem
a II-a (tu)
  • rugești
(să)
  • rugești
  • rugeai
  • rugiși
  • rugiseși
a III-a (el, ea)
  • rugește
(să)
  • rugească
  • rugea
  • rugi
  • rugise
plural I (noi)
  • rugim
(să)
  • rugim
  • rugeam
  • rugirăm
  • rugiserăm
  • rugisem
a II-a (voi)
  • rugiți
(să)
  • rugiți
  • rugeați
  • rugirăți
  • rugiserăți
  • rugiseți
a III-a (ei, ele)
  • rugesc
(să)
  • rugească
  • rugeau
  • rugi
  • rugiseră
rugea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rugi, rugescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.