RUGINITÚRĂ, ruginituri, s. f. Obiect ruginit; p. ext. lucru vechi, uzat, lipsit de valoare; rugină (I 2). – Rugini + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RUGINITÚRĂ s. v. vechitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ruginitúră s. f., g.-d. art. ruginitúrii; pl. ruginitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink