7 definiții pentru rudaș

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rudaș1 [At: CHEST. V/66 supl. / Pl: ~i sm / E: rudă2 + -aș] (Reg) 1 sm Om care mână vitele. 2 sm (Lpl) Oameni care duc o greutate cu rudele2 (1). 3 sm Persoană care sperie peștii de sub rădăcini, cu o prăjină, pentru a putea fi prinși mai ușor. 4 sm Vâslaș. 5 sm (Mpl) Rotaș (1). 6 sm Cal înhămat singur între hulubele căruței. 7 sn Rudar2 (1). 8 sm Cantitate de fân pe care o pot duce doi oameni pe rude2 (1) Si: purcoi, porșor.

rudaș2 sm [At: CHEST. V/40 supl. / Pl: ~i / E: rudă + -aș] (Reg) Berbec (sau, rar, taur) lăsat pentru prăsilă Si: rudaci.

rudaș3 sm [At: CHEST. V. 13 supl. / Pl: ~i / E: rudar1 css] (Reg) Rudar1 (2).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUDAȘ s. v. lingurar, rotaș, rudar.

rudaș s. v. LINGURAR. ROTAȘ. RUDAR.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rudaș, rudași, s.m. (reg.) 1. om care mână vitele. 2. vâslaș, cârmaci. 3. cal înhămat singur. 4. căpiță mică de fân, purcoi.

rudaș, s.n. – 1. Covor pus pe rudă. 2. Rudă mai mică, în camera de zi (Iuga, 2011). – Din rudă + suf. - (MDA).

Intrare: rudaș
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rudaș
  • rudașul
  • rudașu‑
plural
  • rudași
  • rudașii
genitiv-dativ singular
  • rudaș
  • rudașului
plural
  • rudași
  • rudașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)