8 definiții pentru rucsac (pl. -uri), rucsac (pl. -i)   declinări
rucsac (pl. -uri)
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rucsac rucsacul
plural rucsacuri rucsacurile
genitiv-dativ singular rucsac rucsacului
plural rucsacuri rucsacurilor
vocativ singular
plural
rucsac (pl. -i)
substantiv masculin (M13) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rucsac rucsacul
plural rucsaci rucsacii
genitiv-dativ singular rucsac rucsacului
plural rucsaci rucsacilor
vocativ singular
plural
Link către această paradigmă

RÚCSAC, rucsacuri, s. n. Sac de turism, purtat, mai ales de excursioniști, în spate; raniță. – Din germ. Rucksack.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚCSAC, rucsacuri, s. n. Sac de turism, purtat, mai ales de excursioniști, în spate; raniță. – Din germ. Rucksack.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

rúcsac s. n., pl. rúcsacuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚCSAC s. raniță, (rar) sac, (prin Transilv. și Ban.) borneu. (Alpinist cu ~ul în spate.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚCSAC ~uri n. Sac (pentru turism) purtat în spate și folosit pentru transportarea lucrurilor necesare la drum; raniță. /<germ. Rucksack
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚCSAC s.n. Sac care se poartă în spate, folosit mai ales de excursioniști; raniță. [Pl. -curi, (s.m.) -ci. / < germ. Rucksack].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RÚCSAC s. n. sac de excursie, cu bretele, care se poartă pe spate. (< germ. Rucksack)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rúcsac s. n., pl. rúcsacuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink