4 definiții pentru rubăț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rubăț sn [At: L. ROM. 1961, nr. 2, 128 / V: ~beț / Pl: ~țe / E: ucr рубець] (Trs; Mol) Tiv.
rubeț sn vz rubăț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUBĂȚ s. v. tiv, tivitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rubăț s. v. TIV. TIVITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: rubăț
rubăț substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rubeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)