6 definiții pentru rubricatură
Explicative DEX
rubricatură sf [At: DN2 / Pl: ? / E: ger Rutrikatur] Împărțire a unui registru, a unui formular etc. în rubrici (4) Si: liniatură.
RUBRICATURĂ s.f. Împărțirea unui registru, a unui formular etc. în rubrici; liniatură. [< germ. Rubrikatur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUBRICATURĂ s. f. împărțire a unui registru, formular etc. în rubrici; liniatură. (< germ. Rubricatur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
rubricatură (desp. ru-bri-) s. f., g.-d. art. rubricaturii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rubricatură (ru-bri-) s. f., g.-d. art. rubricaturii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rubricatură s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. rubricaturii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: rubricatură
- silabație: ru-bri-
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rubricaturăsubstantiv feminin
- 1. Împărțirea unui registru, a unui formular etc. în rubrici. DNsinonime: liniatură
etimologie:
- Rubrikatur DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.