4 definiții pentru rubricator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rubricator sn [At: DN3 / Pl: ? / E: ns cf it rubricatore, eg rubricator] Ansamblu de rubrici, fiecare alcătuită după un anumit criteriu, în care se clasifică un material variat.
RUBRICATOR s.n. Ansamblu de rubrici, fiecare alcătuită după un anumit criteriu, în care se clasifică un material variat. [Cf. it. rubricatore, engl. rubricator].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUBRICATOR s. n. ansamblu de rubrici, fiecare alcătuită după un anumit criteriu, în care se clasifică un material variat. (< engl. rubricator)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rubricator s. n., pl. rubricatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: rubricator
rubricator substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rubricator, rubricatoaresubstantiv neutru
- 1. Ansamblu de rubrici, fiecare alcătuită după un anumit criteriu, în care se clasifică un material variat. DN
etimologie:
- rubricatore DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.