rublă sf [At: URECHE, L. 73 / Pl: ~le / E: rs рубль] 1 Unitate principală a sistemului monetar rusesc (și a fostei U.R.S.S.), introdusă începând cu sec. XIII. 2 Moneda reprezentând rubla (1). 3 (Pex; în trecut în țările române) Nume dat unor monede străine.

RUBLĂ, ruble, s. f. 1. Unitate principală a sistemului monetar rusesc și sovietic; moneda care reprezintă această unitate. Împinse la o parte cu nerăbdare [lucrurile], ca să numere monedele de aur turcești, mari de tot și găurite la mijloc, și rublele rusești. DUMITRIU, B. F. 96. Era plină de galbini, de sorocoveți și ruble, și, răsturnîndu-se jos, s-au vărsat o gramadă. SBIERA, P. 3. Doi care întrec pe ceilalți ajungînd mai nainte ținta, primesc, cel întîi un vas de argint prețuit 1500 ruble... cel al doilea, 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36. 2. (Învechit și popular) Nume dat în trecut monedelor de argint străine.

RUBLĂ s. f. unitatea monetară a țărilor fostei U.R.S.S. (< rus. rubl)

RUBLĂ ~e f. 1) Unitate a sistemului monetar din Rusia, egală cu 100 de copeici. 2) Bancnotă sau monedă care reprezintă această unitate. /<rus. rubl’

rublă f. monedă rusească în valoare de 4 lei. [Rus.].

*rúblă f., pl. e (rus. rubl). Carboavă, o monetă rusească de argint în valoare nominală de 4 francĭ și 75 de banĭ care a umblat și pin România pînă după 1877. La 1822 ĭa valora în Moldova „6 leĭ” (Iorga, Negoț. 225). Pînă la 1918, rubla de hîrtie nu valora de cît 2 fr. și 65 de banĭ.

rublă (desp. ru-blă) s. f., g.-d. art. rublei; pl. ruble; simb. (rubla belarusă) Br, (rubla rusească) R, руб., (rubla transnistreană) р

rublă (ru-blă) s. f., g.-d. art. rublei; pl. ruble

rublă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. rublei; pl. ruble

RUBLĂ s. (înv. și reg.) carboavă. (Moneda rusească numită ~.)

RUBLĂ s. (înv. și reg.) carboavă. (Moneda rusească numită ~.)

rublă (ruble), s. f. – Monedă rusească. Rus. rublj.