opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUBINIU, -IE, rubinii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea rubinului; roșu-închis; rubinos. 2. S. n. Vin roșu de culoarea rubinului. – Rubin + suf. -iu.

rubiniu [At: VLAHUȚĂ, R.P. 11 / Pl: ~ii / E: rubin + -iu] 1-2 sn, a (Culoare) roșu-închis. 3 sm Vin roșu.

RUBINIU, -IE, rubinii, adj. De culoarea rubinului; roșu-închis; rubinos. ♦ (Substantivat, n.) Vin roșu de culoarea rubinului. – Rubin + suf. -iu.

RUBINIU, -IE, rubinii, adj. De culoarea rubinului; roșu-închis. Puse jos paharul cu pelin rubiniu și începu să se bîlbîie. CAMIL PETRESCU, O. II 57. ◊ (Substantivat, n.) Ferestrele, deschise spre tuspatru zările pămîntului, ardeau în rubiniul amurgurilor. CAMILAR, N. I 115.

RUBINIU, -IE adj. De culoarea rubinului; roșu-închis. [Pron. -niu. / < rubin + -iu].

RUBINIU ~e (~i) și substantival Care este de culoarea rubinului; roșu-închis; vișiniu; purpuriu. /rubin + suf. ~iu

*rubiníŭ, -íe adj. (d. rubin). De coloarea rubinuluĭ: vin rubiniŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rubiniu1 adj. m., f. rubinie; pl. m. și f. rubinii

rubiniu2 s. n., art. rubiniul

rubiniu1 adj. m., f. rubinie; pl. m. și f. rubinii

*rubiniu2 s. n., art. rubiniul

rubiniu adj. m., f. rubinie; pl. m. și f. rubinii

rubiniu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUBINIU adj. (înv.) rubinos. (Vin ~.)

RUBINIU adj. (înv.) rubinos. (Vin ~.)

Intrare: rubiniu (adj.)
rubiniu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubiniu
  • rubiniul
  • rubiniu‑
  • rubinie
  • rubinia
plural
  • rubinii
  • rubiniii
  • rubinii
  • rubiniile
genitiv-dativ singular
  • rubiniu
  • rubiniului
  • rubinii
  • rubiniei
plural
  • rubinii
  • rubiniilor
  • rubinii
  • rubiniilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: rubiniu (s.n.)
substantiv neutru (N57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubiniu
  • rubiniul
  • rubiniu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • rubiniu
  • rubiniului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rubiniu, rubinieadjectiv

  • 1. De culoarea rubinului; roșu-închis. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: purpuriu rubinos vișiniu
    • format_quote Puse jos paharul cu pelin rubiniu și începu să se bîlbîie. CAMIL PETRESCU, O. II 57. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat neutru Ferestrele, deschise spre tuspatru zările pămîntului, ardeau în rubiniul amurgurilor. CAMILAR, N. I 115. DLRLC
etimologie:
  • Rubin + sufix -iu. DEX '09 DEX '98 DN

rubiniusubstantiv neutru

  • 1. Vin roșu de culoarea rubinului. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Rubin + sufix -iu. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.