RUBIACEE, rubiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu frunze înguste, situate mai multe la un nod, cu flori mici grupate în inflorescențe bogate; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-a-ce-e] – Din fr. rubiacée.

rubiacee sf [At: BRANDZA, Fl. 244 / P: ~bi-a- / Pl: ~ / E: fr rubiacées] 1 (Lpl) Familie de plante dicotiledonate lemnoase sau erbacee, cu frunze înguste opuse și cu flori hermafrodite în inflorescențe bogate. 2 Plantă din familia rubiaceelor (1).

RUBIACEE, rubiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu frunze înguste, situate mai multe la un nod, cu flori mici grupate în inflorescențe bogate; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-a-ce-e] – Din fr. rubiacées.

RUBIACEE s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, cu frunzele înguste, situate mai multe la un nod, cu flori mici grupate în inflorescențe bogate. Roiba face parte din familia rubiaceelor. – Pronunțat: -bi-a-.

RUBIACEE s.f.pl. Familie de plante erbacee cu frunzele înguste așezate în mănunchi și cu flori, din care se extrag materii colorante și medicamentoase; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -bi-a-ce-e, sg. invar. / < fr. rubiacées].

RUBIACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, lemnoase sau erbacee, cu frunze înguste în mănunchi și cu flori hermafrodite gamopetale, dispuse în racem sau cimă. (< fr. rubiacées)

RUBIACEE ~i f. 1) la pl. Familie de plante erbacee (rar lemnoase), anuale sau perene, cu tulpina pătrată, cu frunze înguste, grupate în mănunchiuri, și cu inflorescență în formă de ciorchine (reprezentanți: arborele de chinină, iarba-stelată, sânzienele etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. rubiacées

*rubiacéŭ, -ée adj. (d. lat. rubĭa, roĭbă). Bot. Din familia roĭbeĭ. S. f. pl. O familie de plante dicotiledonate care au proprietățĭ tinctoriale saŭ medicinale, ca roĭba, chinchina, drăgaĭca, turița ș. a.

rubiacee (desp. -bi-a-) s. f., art. rubiaceea, g.-d. art. rubiaceei; pl. rubiacee

rubiacee (-bi-a-) s. f., art. rubiaceea, g.-d. art. rubiaceei; pl. rubiacee

rubiacee s. f. (sil. -bi-a-), pl. rubiacee

rubiacee

RUBIACÉE (< lat.) s. f. Pl. Familie de plante dicotiledonate, lemnoase sau erbacee, cu frunze simple, opuse și cu flori hermafrodite, gamopetale, dispuse în raceme sau cime. Se cunosc c. 10.700 de specii, cele mai multe în zona tropicală (arborele de chinină, de cafea), altele răspândite în zona temperată (ex. vinarița, sânzienele).