opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUBEFIANT, rubefianți, s. m. (Substanță) care, în contact cu pielea, provoacă o iritație ușoară, uneori cu consecințe revulsive. [Pr.: -fi-ant. – Pl. și: (n.) rubefiante] – Din fr. rubéfiant.

rubefiant, ~ă sn, a [At: DN3 / P: ~fi-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr rubéfiante] 1-2 (Substanță) care irită și înroșește pielea.

RUBEFIANT, rubefiante, s. n. (Substanță) care, în contact cu pielea, provoacă o iritație ușoară, uneori cu consecințe revulsive. [Pr.: -fi-ant. – Pl. și: (m.) rubefianți] – Din fr. rubéfiant.

RUBEFIANT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care irită și înroșește pielea. [Pron. -fi-ant, pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. rubéfiant].

RUBEFIANT, -Ă adj., s. n. (substanță) care irită și înroșește pielea. (< fr. rubéfiant)

RUBEFIANT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe) Care irită și înroșește pielea. /<fr. rubéfiant

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!rubefiant (desp. -fi-ant) s. m., pl. rubefianți

!rubefiant (-fi-ant) s. m. / s. n., pl. rubefianți/rubefiante

rubefiant s. n. (sil. -fi-ant), pl. rubefiante

Intrare: rubefiant (adj.)
rubefiant3 (adj.) adjectiv
  • silabație: -fi-ant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubefiant
  • rubefiantul
  • rubefiantu‑
  • rubefiantă
  • rubefianta
plural
  • rubefianți
  • rubefianții
  • rubefiante
  • rubefiantele
genitiv-dativ singular
  • rubefiant
  • rubefiantului
  • rubefiante
  • rubefiantei
plural
  • rubefianți
  • rubefianților
  • rubefiante
  • rubefiantelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: rubefiant (s.m.n.)
rubefiant1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: -fi-ant info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubefiant
  • rubefiantul
  • rubefiantu‑
plural
  • rubefianți
  • rubefianții
genitiv-dativ singular
  • rubefiant
  • rubefiantului
plural
  • rubefianți
  • rubefianților
vocativ singular —
plural —
rubefiant2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -fi-ant info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rubefiant
  • rubefiantul
  • rubefiantu‑
plural
  • rubefiante
  • rubefiantele
genitiv-dativ singular
  • rubefiant
  • rubefiantului
plural
  • rubefiante
  • rubefiantelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rubefiant, rubefianțisubstantiv masculin
rubefiant, rubefiantesubstantiv neutru
rubefiant, rubefiantăadjectiv

  • 1. (Substanță) care, în contact cu pielea, provoacă o iritație ușoară, uneori cu consecințe revulsive. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.