12 definiții pentru rubarbă
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUBARBĂ, rubarbe, s. f. (Bot.) Revent. – Din fr. rhubarbe.
RUBARBĂ, rubarbe, s. f. (Bot.) Revent. – Din fr. rhubarbe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rubarbă sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~be / E: fr rhubarbe] (Bot) 1-3 Revent (Rheum officinale, Rheum palmatum, Rheum rhaponticum).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUBARBĂ s. f. (Bot.) Revent.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUBARBĂ s.f. Plantă erbacee vivace, cu rădăcini și tulpini laxative; revent. [Var. rabarbăr s.m. / < fr. rhubarbe, cf. germ. Rhabarber].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUBARBĂ ~e f. Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cu frunze mari și cu flori purpurii-închise, folosită în alimentație și în medicină; revent. /<fr. rhubarbe
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*rubárbă f., pl. e (fr. rhubarbe, d. lat. rheubárbarum saŭ rhabárbarum, adică „rădăcină barbară”; it. rabárbaro). Barb. Revent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RABARBĂR s.m. v. rubarbă.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rubarbă s. f., g.-d. art. rubarbei; pl. rubarbe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rubarbă s. f., g.-d. art. rubarbei; pl. rubarbe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rubarbă s. f., g.-d. art. rubarbei; pl. rubarbe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUBARBĂ s. v. revent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUBARBĂ s. (BOT.; Rheum officinale) revent, (Transilv.) rabarbură.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rubarbă, rubarbesubstantiv feminin
etimologie:
- rhubarbe DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.