RUȘFÉT, rușfeturi, s. n. 1. Mită. 2. Obligație suplimentară în muncă sau în natură, pe care țăranii erau obligați s-o presteze în trecut moșierilor. [Var.: rușfért s. n.] – Din tc. rüșvet.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

RUȘFÉT ~uri n. înv. 1) Sumă de bani sau dar adus unei persoane pentru a obține ceva în mod ilegal; mită. 2) Obligație suplimentară în muncă sau în natură, prestată de țărani pe moșia boierilor. /<turc. rüșvet
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RUȘFÉT, rușféturi, s.n. (Turcism învechit) ~ [Var.: ~, rășfét s.n.]
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

RUȘFÉT s. v. mită, șperț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rușfét, rușféturi, s.n. (înv.) 1. suită. 2. obligație suplimentară a țăranului față de boier (în muncă sau în natură).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

rușfét (rușféturi), s. n. – 1. Cadou făcut unui slujbaș pentru a-l mitui. – 2. Mită, șperț. – Mr. rușfete, megl. rușfet. Tc. (arab.) rüșvet (Șeineanu, II, 303; Lokotsch, 1722), cf. alb. rüšvet, bg. rušvet.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

RUȘFÉT, rușféturi, s. n. ~ (din tc. (arab) rüșvet; cf. alb. rüšvet, bg. rušvet)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

rușfét s. n., pl. rușféturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink