29 de intrări

202 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROȘU, -IE, roșii, adj., s. n., s. m., s. f. I. Adj. 1. De culoarea sângelui. ◊ Ouă roșii = ouă vopsite cu roșu (sau cu altă culoare), tradiționale la creștini de Paști. Pământ roșu = pământ de culoare roșiatică (întâlnit mai ales în ținuturile mediteraneene). 2. Roșcat, roșcovan, arămiu. 3. De culoare rumenă aprinsă. ♦ Îmbujorat la față. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. 4. (Despre metale) Înroșit în foc; incandescent. ◊ Fier roșu = bucată de fier incandescent cu care se însemnează animalele (odinioară și sclavii, ocnașii etc.). II. Adj. Fig. Comunist. ◊ Gărzile roșii = detașamente de muncitori, organizate în Rusia în timpul Revoluției din 1917. III. S. n. 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată în marginea acestuia dinspre lungimile de undă mari; culoarea sângelui. ♦ Loc. adv. Până la roșu = (despre metale) până la starea de incandescență. ◊ Expr. A vedea (sau a i se face cuiva) roșu (înaintea ochilor) = a se înfuria, a se enerva foarte tare. ♦ (Concr.) Vopsea roșie. ◊ (Chim.) Roșu de Congo = colorant organic de sinteză, care se prezintă ca o pulbere roșie (I 1), foarte ușor solubilă în apă, folosit în vopsitorie și ca indicator în chimia analitică. 2. Fard de culoare roșie (I 1) pentru obraz și buze; ruj. 3. Țesătură, panglică, broderie de culoare roșie (I 1). 4. Culoarea uneia dintre cărțile de joc, în formă de inimă roșie (I 1). IV. S. m. 1. Adept al comunismului. ♦ Poreclă dată de adversari membrilor aripii radicale a partidului liberal din România din a doua jumătate a secolului XIX. 2. (Înv.; la pl.) Corp de trupă de călăreți sau de pedestrași în vechea armată a Moldovei, compus din boierii de țară (cu uniformă de culoare roșie); (și la sg.) ostaș din acest corp de trupă. V. S. f. Pătlăgică roșie, v. pătlăgică. VI. S. f. (În sintagmele) Roșie daneză = rasă de taurine obținută în Danemarca și crescută pentru producția de lapte. Roșie de stepă = rasă de taurine bună producătoare de lapte, adaptată la condițiile de stepă. [Var.: (reg.) roș, -ă adj., s. n.] – Lat. roseus.

roșu, ~șie [At: CORESI, EV. 425 / V: (îrg) ~ș, ~șă (înv) ~șiu, (Trs) ~șou / Pl: ~șii, (rar) ~șie af, ~șuri sn / E: ml roseus, -a, -um] 1-2 a, av De culoarea sângelui Si: arămiu, bordo (2), cărămiziu (2), purpuriu, roibat (2), rubiniu (2), stacojiu, teracot, vișiniu (îrg) mohorât, (reg) morosliv, rojolin (1). 3 a (Îs) Ouă ~șii Ouă vopsite cu roșu (pex, cu altă culoare) tradiționale la creștini de Paște. 4 a (Reg, îe) A umbla (cu ceva) ca cu oul (cel) ~ A trata cu foarte multă grijă. 5-6 sm, a (Înv; îs) Ban ~ Ban de aramă. 7-8 sm, a (Înv; pex; îae) Monedă cu valoare foarte mică. 9 a (Îs) Galben ~ Galben unguresc de aur. 10 a (Îs) Florint ~ Fiorin de aur. 11 a (Reg; îs) Vărsat ~ (mărunt sau de copii) Pojar. 12-13 sn, a (Arg; îs) Borșul cel ~ Sânge. 14 a (Euf; îs) Cel cu căciula ~ie Diavolul (1). 15-16 sf, a (Bot; îs) Pătlăgea ~ie Plantă legumicolă anuală din familia solanceelor, cu frunze mari, penate, cu flori galbene și cu fructe comestibile (Lycopersicum esculentum). 17-18 sf, a (Bot; îas) Fructul roșiei (15), bacă zemoasă de culoare mai ales roșie, comestibilă Si: pătlăgea, tomată. 19 a (Îs) Mere ~șii Varietate de mere cu coaja roșie. 20 a (Îc) Pere ~șii Varietate de pere nedefinită mai îndeaproape. 21 a (Îs) Pere cu miez ~ (sau ~șii la miez) Varietate de pere cu carnea roșie și coaja vânătă. 22 a (Îc) Cireșe ~șii, cireșe ~șii grase, cireșe ~șii de Dobra, cireșe aslan ~șii, cireșe ~șii pietroase, cireșe ~șii zaharoase Varietăți de cireșe. 23 a (Îs) Vișine ~șii Varietate de prune văratice, roșii-violacee, a căror carne se desprinde ușor de pe sâmbure. 24-25 sf, a (Îs) Struguri roșii (Varietate de struguri) cu boabe roșii și dese Si: roșioară (9). 26 a (Reg; îc) Agriș ~ Coacăz (1). 27 a (Îs) Bostan ~ Bostan (3) porcesc (Cucurbita pepo). 28 a (îs) Grâu ~ (din Bănat) Specie de grâu. 29 a (Îc) Pepene (sau harbuz) ~ Lubeniță (Citrullus vulgaris). 30 a (Zlg; îc) Șarpe (reg gândac) ~ Viperă (Peliasberus) 31 a (Ent; îs) Furnică ~ Specia de furnici Formica sanguinea. 32 a (Ent; reg; îae; adesea determinat prin „mare”) Furnică de pădure (Formica rufa). 33 a (Ent; reg; îc) Gândac ~ Vaca-domnului (Lygaeus equestris). 34 a (Îe) A se duce (sau a merge) până la mărul ~ A se duce foarte departe. 35 a (Îe) A fi cu ciubote ~șii A fi rar. 36 a (Îae) A fi scump. 37 a (Îe) A plăti ciubote ~șii A plăti mult 38 a (Îe) A umbla (sau a se duce) cu ciubote roșii A umbla desculț. 39 a (Îae) A fi foarte sărac. 40 a (Îe) A căuta acul doamniei cu fir ~ A căuta ceva frumos sau rar. 41 a (Bot; reg; îc) Mălăiel-~ Păducel (Crataegus monogyna). 42 a (D. părul oamenilor) Roșcovan (2). 43 a (Pex; d. oameni) Cu părul roșcat (2). 44 a (D. părul animalelor și penele păsărilor, pex d. animale sau păsări sau d. părți ale corpului lor) Roșcat (2). 45 a (D. cai) Roib (1) 46 smf Nume dat animalelor și păsărilor domestice de culoare roșie (cal, bou, capră, câine, găină etc.) 47 a (D. față sau părți ale corpului) De culoare rumenă-aprinsă (datorită circulației sangvine) Si: roșcovan (1). 48 a (Pex; d. oameni) Cu fața rumenă Si: pletoric, rubicond, sangvin. 49 a (D. ochi) Congestionat (2). 50 a Îmbujorat (de emoție, de frică etc.) 51 a (D. metale) Incandescent. 52 a (Îs) Fier ~ Fier înroșit în foc cu care se înseamnă animalele (odinioară și sclavii și ocnașii) 53 sn Culoarea roșie, prima dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, la marginea acestuia spre lungimile de undă mari. 54 sn (Reg; îe) ~ de pică (sau de râde) Roșu aprins. 55 sn (Îs) ~ cardinal Roșu purpuriu. 56 sn (D. clădiri; îla) În (sau din) ~ Cu zidăria de cărămidă, terminată, dar netencuită. 57 sn (În construcție cu verbele „a încălzi”, „a înfierbânta”; îla) Până la ~ Până la incandescență. 58 sn Îe) A vedea (sau a i se face) (cuiva) ~ (înaintea ochilor) A se înfuria. 59 sn (Arg; îe) A-i face (cuiva) ~ la muștuc A lovi pe cineva să-i curgă sângele pe nas. 60 sn (Ccr) Colorant roșu. 61 sn (Îs) ~ de Berlin (sau de Paris, de Prusia, englez, englezesc, indian, venețian) Denumire comercială a unei substanțe roșii, folosită în vopsitorie cu substituent al miniului de fier. 62 sn (Îs) ~ de Congo Colorant organic în industria textilă și indicator în chimia analitică. 63 sn Fard roșu pentru obraz și buze 64 sn (Cu determinarea „de buze”) Ruj1. 65 sn (Îvr sf) Țesătură sau broderie de culoare roșie. 66 sn (La cărțile de joc) Cupă2. 67 smp (Bot; reg) Limba-boului (Anchusa officinalis) 68 smp (În vechea armată a Țării Românești; șîs ~șii de țară) Corp de călăreți sau de pedestrași compus din boieri de țară având uniformă de culoare roșie Si: roșior (22). 69 sm Ostaș din corpul roșiilor (67) Si: roșior (23) 70 sm (Îs) Roșii străini Corp de cavaleri format din ostași străini. 71 sm Descendent din boieri mici. 72 smp Corp de slujitori domnești înființat în sec. XVIII în Moldova, numit astfel datorită uniformelor roșii. 73 sm Dare plătită de roșii (70). 74 a (Fig) Inspirat sau pătruns de idei progresiste sau revoluționare (de stânga). 75 a (Fig) Creat de o mișcare revoluționară (în special de cea comunistă). 76 sm (Mpl) Adept al unor idei progresiste sau revoluționare (mai ales de stânga).

ROȘU, -IE, roșii, adj., subst. I. Adj. 1. De culoarea sângelui. ◊ Ouă roșii = ouă vopsite (cu roșu sau, p. gener., cu altă culoare), tradiționale la creștini de Paști. Pământ roșu = pământ de culoare roșiatică (întâlnit mai ales în ținuturile mediteraneene). 2. Roșcat, roșcovan, arămiu. 3. De culoare rumenă aprinsă. ♦ Îmbujorat la față. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. 4. (Despre metale) Înroșit în foc; incandescent. ◊ Fier roșu = bucată de fier incandescent cu care se însemnează animalele (odinioară și sclavii, ocnașii etc.). II. Adj. Fig. Comunist. ◊ Gărzile roșii = detașamente de muncitori, organizate în Rusia în timpul Revoluției din 1917. III. S. n. 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată în marginea acestuia dinspre lungimile de undă mari; culoarea sângelui. ♦ Loc. adv. Până la roșu = (despre metale) până la starea de incandescență. ◊ Expr. A vedea (sau a i se face cuiva) roșu (înaintea ochilor) = a se înfuria, a se enerva foarte tare. ♦ (Concr.) Vopsea roșie. ◊ (Chim.) Roșu de Congo = colorant organic de sinteză, care se prezintă ca o pulbere roșie (I 1), foarte ușor solubilă în apă, folosit în vopsitorie și ca indicator în chimia analitică. 2. Fard de culoare roșie (I 1) pentru obraz și buze; ruj. 3. Țesătură, panglică, broderie de culoare roșie (I 1). 4. Culoarea uneia dintre cărțile de joc, în formă de inimă roșie (I 1). IV. S. m. 1. Adept al comunismului. ♦ Poreclă dată de adversari membrilor aripii radicale a partidului liberal din România din a doua jumătate a secolului XIX. 2. (Înv.; la pl.) Corp de trupă de călăreți sau de pedestrași în vechea armată a Moldovei, compus din boierii de țară (cu uniformă de culoare roșie); (și la sg.) ostaș din acest corp de trupă. V. S. f. Pătlăgică roșie, v. pătlăgică. VI. S. f. (În sintagmele) Roșie daneză = rasă de taurine obținută în Danemarca și crescută pentru producția de lapte. Roșie de stepă = rasă de taurine bună producătoare de lapte, adaptată la condițiile de stepă. [Var.: (reg.) roș, -ă adj., s. n.] – Lat. roseus.

ROȘU3, -IE, roșii, adj. (Și în forma roș, -ă) I. 1. De culoarea sîngelui. Și colo, departe, departe, de unde izvorăște Suceava, cerul e roșu, parc-ar arde o cetate. DELAVRANCEA, A. 107. Mergînd el așa... dă de un măr mare cu niște mere roșii ca focul. RETEGANUL, P. II 77. ◊ (Urmat de alt adjectiv care precizează nuanța) O geană roșă-aurie mai sclipește pe cer. BART, S. M. 13. Costumul lui... e compus, într-acel portret, de un anteriu de sevai roș-gălbui. ODOBESCU, S. I 262. ◊ Ouă roșii = ouă vopsite (cu roșu, p. ext. cu orice culoare), tradiționale la creștini de paști. Pătlăgea roșie (și substantivat, f.) v. pătlăgea. Pămînt roșu = tip de sol de culoare roșiatică (întîlnit mai ales în ținuturile mediteraneene). Brad-roșu v. brad. Fir roșu v. fir. ♦ (Adverbial) Cu roșu, în roșu. Fata se arătă sprintenă, cu cămașă albă și catrință neagră vrîstată roș. SADOVEANU, B. 21. 2. Roșcat, roșcovan, arămiu. Cu spînul tot am dus-o, cum am dus-o, cîne-cînește pînă acum. Dar cu omul roș nu știu zău la cît mi-a sta capul. CREANGĂ, P. 234. Am un bou roșu, unde se pune de se culcă o dată, într-un an i se cunoaște locul (Focul). ◊ Pieile-roșii v. piele. 3. De culoare rumenă-aprinsă (din cauza afluenței de sînge sau a unui defect de circulație). Era voinic, roșu la față. DUMITRIU, N. 18. Nasul tău prea e roșu. DELAVRANCEA, O. II 178. Vai, mîndruță, albă ești, frumoasă ești; Dar ești albă de albele, Roșie de rumenele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 439. ◊ (Întărit prin comparații) Pînă eram pe sub codru, Eram roșu ca și măru. BIBICESCU, P. P. 165. Badea meu, tînăr copil, Roșu ca un trandafir. Din obraz îi pică sînge, Unde-l văz inima-mi plînge. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. Avea ochii veșnic roșii de plîns ascuns. REBREANU, I. 114. ♦ Îmbujorat la față (din cauza unui aflux de sînge provocat de o emoție, de un sentiment). Roșie ca focul de rușine. REBREANU, I. 19. Smărăndița se făcea roșie ca sfecla, ceilalți rîdeau. VLAHUȚĂ, O. A. III 14. Fiul craiului, cel mai mic, făcîndu-se atunci roș cum îi gotca, iese afară în grădină și începe a plînge în inima sa. CREANGĂ, P. 189. Ea-și acopere cu mîna fața roșă de sfială. EMINESCU, O. I 82. 4. (Despre metale) Înroșit în foc; incandescent. [Podul rulant] își schimbă de la sine direcția, purtînd peste capetele a sute de muncitori un trup de fier roșu. SAHIA, N. 33. Dă foc casei de aramă... de se face casa roșă cum e jăraticul. CREANGĂ, O. A. 251. ◊ Fier roșu = fier incandescent cu care se înfierează animalele (odinioară sclavii și ocnașii). Calificația ce da persoanelor despre care vorbea era atît de ingenioasă, încît ai fi zis că le pune un fier roșu pe frunte. BOLINTINEANU, O. 378. 5. (Învechit, în expr.) Ban roșu v. ban1 (2). II. Fig. Inspirat sau pătruns de idei revoluționare; creat de o mișcare revoluționară (în special de cea comunistă, bolșevică). Mult te-ai schimbat în opiniile politice!... Ar zice cineva că ești roșu! Toată țara este roșie. BOLINTINEANU, O. 457. ◊ Fig. Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț. EMINESCU, O. I 62. ◊ Gărzile Roșii = detașamente revoluționare de muncitori, organizate în Rusia în timpul revoluției din 1917. Armata Roșie v. armată. Colț roșu v. colț (I 2). – Variantă: (Mold.) roș, -ă, roși, adj.

ROȘU2, roșii, s. m. (Mai ales la pl.) 1. Adept al unor idei progresiste sau revoluționare, luptător pentru cauza unei revoluții. ♦ Poreclă dată de adversari membrilor aripii radicale a partidului liberal din Romînia, din a doua jumătate a veacului trecut. Cine a adus aici pe acest roșu? întrebă principele Iordache. BOLINTINEANU, O. 424. 2. (La pl., învechit, adesea precizat prin «de țară») Corp de trupă de călăreți sau de pedestrași în vechea armată a Țării Romînești, compus din boieri de țară (cu uniformă de culoare roșie); (la sg.) ostaș din acest corp de trupă. La 1630, aga Matei Basarab, cu roșii de peste Olt, se răscoală împotriva lui Leon-vodă. BĂLCESCU, O. I 15. Șade domnul Negru-vodă. Dar cu el cin' mai ședea? Roșii după Dîmbovița. MAT. FOLK. 100.

ROȘU1 s. n. (Și în forma roș) 1. Culoarea roșie (a șaptea din spectrul solar). Luncile de sălcii, desișurile de lozii își amestecau verdele, galbenul și roșul. SADOVEANU, O. VIII 135. Roșul macului îți lăcrămează ochiul. SAHIA, N. 24. Spre răsărit o pată de un roșu-pal se întindea între cer și apă. BART, S. M. 95. ◊ Loc. adj. (Despre clădiri) De (sau din) roșu = cu zidăria de cărămidă terminată și cu acoperișul pus (rămînînd de lucrat interiorul și tencuielile). ◊ Loc. adv. (În construcție cu verbele «a încălzi» sau «a înfierbînta») Pînă la roșu = pînă la starea de incandescență. Înfierbîntă un fier lat pînă la roș. ȘEZ. III 202. ◊ Expr. A vedea (sau a i se face cuiva) roșu (înaintea ochilor) = a se înfuria. Mi s-a făcut roșu înaintea ochilor... Pe cine să iau de gît? PREDA, Î. 24. ♦ (Concretizat) Substanță colorantă de culoare roșie; vopsea roșie. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumești imaginare... Constelațiuni zugrăvite cu roș, calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă. EMINESCU, N. 45. 2. (Uneori determinat prin «de buze») Fard de culoare roșie, pentru obraz și buze; ruj. Își scoase oglinda, roșul și pudra. C. PETRESCU. C. V. 124. 3. Stofă, panglică, broderie de culoare roșie. L-am văzut... purtînd pinteni și șapcă cu roșu. NEGRUZZI, S. I 70. Pe fereastră se uita, Se uita și se mira: Fi-vor spinii înfloriți, Ori-s turcii învăliți, Tot cu roșu-mpodobiți? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 432. 4. (În expr., în limbajul celor ce ghicesc în cărți) De roșu = de culoarea numită cupă. De roșu, de ghindă, de tobă ori de verde? CARAGIALE, T. II 97. – Variantă: roș s. n.

ROȘU2 ~ie (~ii) 1) Care este de culoarea sângelui; sângeriu. 2) Care are reflexe roșietice. ◊ Pieile ~ii nume dat populației indigene din America de Nord. 3) (despre persoane) Care are fața rumenă; aprins la față; îmbujorat. ◊ A se face ~ a se aprinde la față (din anumite cauze); a se îmbujora. 4) (despre metale) Care a fost încălzit foarte tare în foc. ◊ Fier ~ fier înfierbântat puternic, cu care se însemnează animalele. 5): (Rasă) ~ie de stepă rasă de vite mari cornute, pentru lapte. 6) (despre ochi) În care este un aflux anormal de sânge; injectat. /<lat. roseus

ROȘU1 n. 1) A șaptea culoare a spectrului solar. ◊ A înfierbânta (un metal) până la ~ a înfierbânta până la starea de incandescență. 2) Colorant de această culoare. ~ de Congo.~ de buze ruj. 3) (la jocul de cărți) Semn distinctiv având forma unei inimi. 4) Carte de joc marcată cu acest semn. Valet de ~.De ~ se spune despre persoanele șatene. 5): ~ de Purcari varietate de vin produs în localitatea Purcari din Republica Moldova. /<lat. roseus

Roșu (Lacul) n. pe Bicaz, lung de 2200 m., așezat la o înălțime de 995 m., peste nivelul mării.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Apă de brad = a) amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-roșu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crăciun. ♦ Vârf sau crengi de brad (1) cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nuntă. 2. (Art.) Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă. – Cf. alb. *bradh, bredh.

BUSUIOC, -OACĂ, busuioci, -oace, s. m., s. n., adj. I. S. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee de grădină din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee cu tulpina păroasă și flori violete (Prunella vulgaris). 2. S. n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. II. Adj. (Despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc (I 1). ♦ Pere busuioace = soi de pere răspândit mai mult în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșii-aprins pe partea însorită. ♦ (Substantivat, f.) Varietate de viță-de-vie; strugure produs de această viță. [Var.: bosuioc s. n.] – Din bg. bosilek, sb. bosiljak.

DEGEȚEL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. II. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii în formă de tub, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea).Deget + suf. -el.

FLUTURE, fluturi, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit și catifelat, patru aripi membranoase, acoperite cu solzi mărunți de culori diferite și un aparat bucal adaptat pentru supt, a căror larvă este o omidă. ◊ Compuse: fluture-de-mătase = fluture a cărui larvă produce firele de mătase; vierme-de-mătase (Bombix mori); fluture-alb sau fluture-de-varză = albiliță; fluture-roșu = fluture cu aripi roșii și cu baza aripilor neagră (Vanessa urticae).Fig. (Fam.; la pl.) Idei curioase și extravagante; toane. 2. (La pl.) Disc de metal mic și sclipitor, care se coase ca ornament pe unele obiecte de îmbrăcăminte (femeiești); fluturaș, paietă. 3. (Tehn.) Disc care se rotește în jurul unui diametru și care, montat într-o conductă, servește la reglarea cantității de carburant care intră într-un carburator. 4. (Sport) Procedeu tehnic de înot caracterizat prin mișcarea simetrică și simultană a brațelor, asemănător cu fluturarea unor aripi; probă de înot în care se folosește acest procedeu. [Var.: flutur s. m.] – Probabil lat. *flutulus. Cf. alb. fluturë.

GĂINUȘĂ, găinușe, s. f. 1. Diminutiv al lui găină. 2. Numele mai multor păsări sălbatice de munte sau de baltă. ◊ Compuse: găinușă-de-baltă = pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus); (Entom.) găinușă-de-seară = cărăbuș. 3. (Astron.; art.) Cloșca-cu-Pui. 4. (La pl.) Plantă veninoasă cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici albe, situate în vârful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 5. Plantă din familia rozaceelor cu tulpina scurtă și cu flori albe (Pothentilla microutha). [Pr.: gă-i-.Pl. și: găinuși] – Găină + suf. -ușă.

IARBĂ, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părțile aeriene verzi, subțiri și mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ◊ Expr. Paște, murgule, iarbă verde = va trebui să aștepți mult până ți se va împlini ceea ce dorești. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, neapărat. ♦ Nutreț verde, proaspăt cosit. 2. Buruieni de tot felul. ◊ Iarbă rea = a) buruiană otrăvitoare; b) fig. om rău, primejdios. 3. Pajiște. 4. Compuse: iarbă-de-mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi, care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie; zegras (Zostera marina); iarba-broaștei = mică plantă acvatică, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorită pețiolului lung) plutesc la suprafața apei, și cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = plantă perenă din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) plantă erbacee veninoasă, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-gălbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (în basme) iarbă cu putere miraculoasă, cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată; p. ext. putere supranaturală, care poate ajuta să obții ceva greu de obținut; iarba-găii = plantă erbacee cu frunze dințate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarbă-creață = izmă-creață; iarbă-deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri, cu frunze înguste și flori verzi, dispuse în panicule (Poa nemoralis); iarbă-grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ, cu frunze cărnoase, lucioase și flori galbene (Portulaca oleracea); iarbă-mare = plantă erbacee cu tulpina păroasă și ramificată, cu frunze mari și flori galbene (Inula helenium); iarbă-albă = plantă erbacee ornamentală cu frunzele vărgate cu linii verzi și albe-roșietice sau gălbui (Phalaris arundinacea); iarba-cănărașului = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui și semințele gălbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarbă-albastră = plantă erbacee cu frunzele îngrămădite la baza tulpinii și cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = plantă erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-câmpului = plantă erbacee cu tulpinile noduroase și cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarbă-neagră = a) plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori brune-purpurii pe dinafară și galbene-verzui pe dinăuntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare și flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse și cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarbă-roșie = plantă erbacee cu tulpina roșiatică, cu frunze nedivizate, lanceolate și cu flori galbene dispuse în capitule; (pop.) cârligioară (Bidens cernuus); iarba-șarpelui = a) plantă erbacee cu frunze lanceolate, păroase, cu flori albastre, rar roșii sau albe (Echium vulgare); b) plantă cu tulpina păroasă, cu flori albastre sau roșietice (Veronica latifolia); c) broscariță; iarba-șopârlelor = plantă erbacee cu rizom gros, cărnos, cu tulpina terminată în spic, cu frunze ovale și flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarbă-stelată = plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pe fața superioară și pe margini păroase și cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarbă-de-Sudan = plantă cu tulpina înaltă, cu frunze lungi, cultivată ca plantă furajeră (Sorghum halepense). 5. Praf de pușcă. – Lat. herba.

ROȘ, -Ă adj., s. n. v. roșu.

degețel [At: CANTEMIR, I. I. I, 138 / V: (reg) ~giț~, digiț~ / Pl: ~e sn, ~ei sm / E: deget + -el] 1-8 sn (Șhp) Deget (1, 57-58,61) (mic) Si: (înv) degetaș (1-8), (pop) degetuț (1-8). 9 sm (Reg) Fel de gogoși crestate pe margine. 10 sm (Reg) Fel de mâncare nedefinită mai îndeaproape. 11 sn (Bot; șîc ~-roșu) Plantă erbacee bienală din familia scrofulariaceelor, înaltă de 30-100 cm, cu corola florilor tubulară, de culoare roșie-purpurie, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea) Si: digitală, (pop) degetariță (2), (reg) degetărel-roșu (3), degetăruș (3), degetăruț (3), deget-roșu (67), năpârstocel, țâța-oii. 12 sn (Bot; șîc ~-de-pădure) Degetar (3). 13 sn (Bot; șîc ~-lânos) Cuceniță (Digitalis lanata). 14 sn (Bot; reg) Planta Primula columnae. 15 sn (Bot) Dedițel (2) (Pulsalilla montana). 16 sn (Bot; reg) Degetăruț (1). 17 sn (Bot; reg) Varietate de ciupercă comestibilă nedefinită mai îndeaproape.

fluture sm [At: (a. 1582). CUV. D. BĂTR. I, 257 / V: flutur / Pl: ~i / E: ml *flutulus] 1 Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit și catifelat, patru aripi membranoase, acoperite cu solzi mărunți de culori diferite și un aparat bucal adaptat pentru supt, a căror larvă este o omidă. 2 (Îc) ~-mătase Fluture (1) a cărui larvă produce firele de mătase Si: vierme-de-mătase (Bombix mori). 3 (Ent; îc) ~-alb sau -de varză Albiliță (Pieris brassicae). 4 (Îc) ~-roșu Fluture cu aripi roșii și cu baza aripilor neagră (Vanessa urticae). 5 (Îc) ~ galben Fluture de culoare galbenă ca lămâia, a cărui larvă este verde cu o dungă albă laterală (Gonopteryx rhamni). 6 (Ent; îc) ~-inelat Inelar (Malacosoma neustria). 7 (Ent; îc) ~-morții Strigă (Acherontia atropos). 8 (Fig) Fulg de zăpadă. 9 (Fig; fam; lpl) Idei curioase și extravagante Si: toane. 10 Fructul arțarului. 11 (Lpl) Disc de metal mic și sclipitor, care se coase ca ornament pe unele obiecte de îmbrăcăminte (femeiești) Si: fluturaș (3), paietă. 12 (Înv; lpl) Ornament femeiesc pentru cap. 13 (Reg; lpl) Bucățele de brânză care plutesc când se brânzește laptele. 14 (Teh) Disc care se rotește în jurul unui diametru și care, montat într-o conductă, servește la reglarea cantității de carburant care intră într-un carburator. 15 (Spt) Procedeu tehnic de înot caracterizat prin mișcarea simetrică și simultană a brațelor, asemănător cu fluturarea unor aripi. 16 Probă de înot în care se folosește procedeul fluture (15). 17 (Bot; lpl) Fluturaș (Cosmos bipinnatus).

știr6, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 204v/14 / V: (îrg) sti a / Pl: ~i, ~e / E: ns cf ngr στετρα, alb shtjerrë] 1-2 (Îvp) (Ființă) sterilă Si: sterp. 3-4 (Reg) (Plantă) neroditoare.

știr7, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~e / E: ns cf știr3, știros1] (Îvr) Acru.

vioa1 [At: BUDAI DELEANU, Ț. 185 / P: vi-oa~ / V: (reg) ~a ~re / Pl: ~re / E: pbl ml *vivula (<vivus)] 1 a (Pop; d. apă) Limpede. 2 sf (Pop; d. apă; îla) Limpede ~ sau limpede ca (ori cum e) ~ra, ca ~ra, (limpede) ca (și) ~, curată ca ~ra Foarte limpede.

vioa2 sf [At: LB / P: vi-oa~ / Pl: ~ori / E: ml viola] (Reg) 1 (Șîc ~- neagră) Toporaș (Viola odorata). 2 (Șîc ~-galbenă, ~-roșie) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele mici, rotunde-ovale, crestate, de culoare verde-deschis, acoperite cu peri, cu flori plăcut mirositoare, galbene-aurii, bătând uneori în brun Si: micsandră, micșunea, violă1 (2), (reg) foaltină, levcoaie-galbenă, viorea-galbenă (Cheiranthus cheiri). 3 (Șîs ~-roșie) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii și cu florile plăcut mirositoare, roșii sau albe Si: micsandră, micșunea, violă1 (3), viorea-roșie, viorea-galbenă, viorea-de-ferești, (reg) foaltină, garoafă, șiboi (Matthiola incana). 4 (Îc) ~-de-noapte Plantă erbacee din familia cruciferelor cu frunzele oval-lanceolate, ascuțite și dințate, cu florile purpurii sau violete, plăcut mirositoare, cultivată ca plantă meliferă sau pentru mirosul puternic pe care îl răspândește seara Si: micșunea, mirodenie, nopticoasă, floarea-nopții, violă-de-noapte, violă-de-primăvară, viorea-de-noapte, (reg) șibiog (Hesperis matronalis). 5 (Îac) Plantă erbacee din familia cruciferelor cu florile galbene-verzui, plăcut mirositoare, care crește la marginea pădurilor Si: mirodenie, floarea-nopții (Hesperis tristis).

vioa3 sf [At: TELEMAH I, 71r/13 / P: vi-oa~ / Pl: ~ori, (înv) ~re / G-D: art.: ~orii, (înv) ~rei, ~orei / E: ns cf it viola] 1 Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, având întinse pe una dintre fețe patru coarde care vibrează când sunt atinse cu arcușul sau când sunt ciupite Si: violină1 (1), (reg) ceteră (2), diblă1 (1), scripcă1, (îvr) violiță, (frî) violon1 (1), (grî; rar) violi. 2 (Pex) (Parte de) melodie interpretată la vioară3 (1). 3-4 (Pm) Violonist (1-2). 5 (Îs) ~ra (sau ~) întâi (ori primă) Primul violonist al unei orchestre care îl poate înlocui pe dirijor Si: concertmaistru (1). 6 Arta de violonist. 7 (Pex) Meseria de violonist. 8 Studiul artei interpretative la vioară3 (1). 9 (Mrn) Mufă (cu doi scripeți) a cărei carcasă are forma unei viori3 (1).

brad s.m. 1 (bot.) Arbore din familia pinaceelor, înalt pînă la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace, de culoare verde-închis, persistente, cu fructele în formă de conuri, care crește în zona muntoasă (Abies alba). Vîntul sună în brazi (IBR.). ◊ Apă de brad = amestec de ulei extras din frunze de pin și apă, care este folosit pentru odorizarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromatizată cu esență din semințe de ienupăr. ♦ Gener. Nume generic dat arborilor din familia coniferelor: molid (Picea excelsa), tisă (Taxus baccata), pin (Pinus silvestris) etc. ◊ Compuse: brad-negru (sau -roșu) = molid (Picea excelsa); bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructele mici (Juniperus intermedia). ♦ Lemnul obținut în urma tăierii coniferelor. Laviță de brad (AGÂR.). ♦ Fig. Om arătos, înalt și voinic. Căci era un brad de românaș (ISP.). 2 Arbore conifer tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crădun. ◊ Brad de Crăciun v. crăciun. ♦ (pop.) Vîrf sau crengi de brad cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nuntă. ♦ (reg.) Vîrf sau crengi de brad care se poartă înaintea celor decedați care nu au fost căsătoriți. ♦ (muz.) Cîntec funebru din Transilvania. 3 (art.) Numele unei hore care se execută, în ajunul nunții, la casa miresei. ♦ Melodie după care se execută această horă. 4 (țesăt.) Motiv de broderie care imită frunzele de brad, cusut pe mînecile iei. • pl. brazi. /<cuv. autoh.; cf. alb. *breth , bredh.

busuioc, -oa subst., adj. I 1 s.m. (bot.) Plantă erbacee de grădină, din familia labiatelor, cu tulpina păroasă, cu florile mici, albe sau roz, cu miros plăcut, întrebuințată în gastronomie, pentru a parfuma hainele, lenjeria, în medicina populară, pentru împodobirea icoanelor sau, în mănunchi, pentru stropirea de către preot cu agheasmă (Ocimum basilicum). O policioară încărcată cu busuioc uscat și flori (EMIN.). ◊ Expr. A drege busuiocul = a) a încerca să repare o gafa, să împace pe cineva pentru o faptă sau o vorbă nepotrivită; b) a repara o nedreptate, o greșeală. I-a spus o minciună ca să dreagă busuiocul. ◊ Compuse: busuioc-roșu = plantă erbacee ornamentală, cu florile mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus); busuioc-sălbatic = plantă erbacee, cu tulpina păroasă și cu florile violete (Prunella vulgaris). ◊ Fig. Fata ei, busuioc depus la icoane (CR.). 2 s.n. (reg.) Dans popular românesc asemănător horei, cu ritm binar și mișcare moderată, care se joacă la nuntă, cînd se scoală nuntașii de la masă. ♦ Melodie după care se execută acest dans. II 1 adj. (despre fructe) Cu aromă de busuioc; busuiocesc. ◊ Pere busuioace (și subst. f) = soi local de pere răspîndit mai mult în Moldova, cu fructele ovale, galbene-verzui, roșii-aprins pe partea însorită. 2 s.f. Varietate de viță-de-vie. ♦ Vin produs din strugurii acestui soi de viță-de-vie. • pl. -ci, -oace, n.-uri. și (reg.) busiioc, busioc, bosuioc, bosioc s.n. /<bg. босилек, srb. bosiok; cf. magh. bosziók, busziók.

vioa1 adj. (pop.; despre ape curgătoare) Care este limpede, cristalin, clar. ◊ (subst.) Limpede (sau curat) vioară sau ca (cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. • sil. vi-oa-. pl. -e. /probabil lat. *vīvula < vīvus, -a, -um.

vioa2 s.f. (bot.; reg.) 1 Toporaș (Viola odorata). 2 Compus: vioară-roșie = micsandră (Cheiranthus cheiri). • sil. vi-oa-. pl. -e. /lat. viŏla.

vioa3 s.f. (muz.) 1 Instrument muzical, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, avînd întinse pe una dintre fețe patru coarde care vibrează cînd sînt atinse cu arcușul sau cînd sînt ciupite; violină, scripcă. ♦ Ext. Parte de melodie sau melodie interpretată la vioară. De departe se auzea o vioară. ♦ Meton. Persoană care cîntă (cu măiestrie) la acest instrument, care are profesiunea de cîntăreț la acest instrument; violonist. În orchestră mai avea nevoie de două viori.Vioara întîi (sau primă) = a) primul violonist al unei orchestre simfonice, de cameră etc., care îl poate înlocui pe dirijor; concertmaistru; b) fig. persoană, acțiune, fapt etc. de mare importanță. Este vioara întîi în colectivul de redactori ai ziarului. 2 Arta sau meseria de violonist. Dacă e violonist, intelectualul să-și reia vioara (CĂL.). ♦ Studiul artei interpretative la vioară. • sil. vi-oa-. pl. viori, -e. /cf. it. viola.

BABUȘCĂ (pl. -uște) sf. 1 🐦 Păsărică îmbătrînită care nu mai cîntă: umblînd toată ziua pînă să împuște și ei cîte vre-o ~ de nu știu care păsărică (ISP.) 2 🐟 Mic pește de apă dulce, cunoscut încă sub numele de „ochiană”, „ocheniță”, „țărancă” sau „țărăncuță”, „bălos”, etc. (Leuciscus rutilus) (🖼 285) 3 🐟 Pește mărunt, baboiu (L.M.) 4 🐟 ~ -ROȘIE = ROȘIOA [blg. rus. babuška].

GĂINUȘĂ, găinușe, s. f. 1. Diminutiv al lui găină. 2. Numele mai multor păsări sălbatice de munte sau de baltă. ◊ Găinușă de baltă = pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Cloșca-cu-Pui. 4. Cărăbuș, corlă. 5. (La pl.) Plantă veninoasă cu tulpina lungă și subțire, cu flori mici albe, situate în vârful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Plantă din familia rozaceelor cu tulpina scurtă și cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: gă-i- Pl. și: găinuși] – Găină + suf. -ușă.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, înalt, cu frunze de culoare verde-închisă, persistente, în formă de ace și avînd pe partea inferioară două dungi alburii; crește în zona muntoasă (Abies alba sau Abies pectinata); p. ext. nume generic dat arborilor din familia coniferelor. V. pin, molid, ienupăr. Mari bogătani, Fiare flămînde-nsetate De aur, de arginți, de bucate, De păduri de brad. BENIUC, V. 153. La noi sînt codri verzi de brad Și cîmpuri de mătasă. GOGA, P. 12. Din vîrful Carpaților, Din desimea brazilor, Răpezit-am ochii mei. ALECSANDRI, P. II 9. ◊ (Metaforic) Ea încă avea la ce se uita la el; căci era un brad de romînaș. ISPIRESCU, L. 125. ◊ Apă de brad = amestec lichid de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului în camere, săli de spectacole etc. ◊ Compuse: bradul-ciumei = un fel de jneapăn cu fructe mici; brad-negru sau brad-roșu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. Cu perdelele lăsate Șed la masa mea de brad. EMINESCU, O. I 105. 2. Vîrf sau crengi de brad cu care se împodobește carul sau porțile mirilor în timpul nunții. 3. (Articulat; în forma hora bradului) Numele unei hore care se joacă în ajunul cununiei la casa miresei.

DEGEȚEL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. Își mușca fata acum degețelele mămucuței și ale tătucuței de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294. Lăsa un moment degețelele ei dulci în mînile lui. EMINESCU, N. 74. II. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii, din care se extrage digitalina (Digitalis purpurea).

GĂINUȘĂ, găinușe, s. f. 1. Diminutiv al lui găină. De vînzare-ți e găinușa ceea... măi băiete? – De vînzare, moșule. CREANGĂ, A. 56. 2. (Și în forma găinușă-de-alun sau găinușă-roșie sau găinușă-de-baltă) Nume purtat de mai multe păsări sălbatice de munte sau de baltă. V. ieruncă. În trestii, măcăiau și băteau din aripi rațele, țipau lișițele și găinușele. SADOVEANU, O. I 410. Toate zburătoarele, mîndri păunași, sălbăticoși cocori, bufnițe cobitoare, șoimi dîrji, găinușe moțate, dumbrăvence cu aripi verzi... toate picau ca fermecate, cînd ieșea el la vînătoare. ODOBESCU, S. III 180. 3. Nume popular al constelației pleiadelor; cloșca-cu-pui. Găinușa clipea din mulțimea ei de lumini, în timp ce, la răsărit, verdele adînc al cerului abia prindea a se îngălbeni. CAMILAR, TEM. 146. Găinușa asfințise ori se scufundase în marea tălăzuită a cerului. DAN, U. 22. Găinușa-i spre asfințit, rarițile de asemine și luceafărul-de-ziuă de-acum trebuie să răsară. CREANGĂ, A. 126. 4. (Și în forma găinușă-de-seară) Cărăbuș. Găinușele bîzîiau zburînd greoaie și copilele alergau după ele să le prinză cu șorțul. DELAVRANCEA, S. 266. – Pronunțat: gă-i-.

PIR s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom tîrîtor foarte rezistent, care se întinde repede prin locuri cultivate și nisipoase, producînd pagube agriculturii; din rizomul ei se face o băutură cu efecte diuretice (Agropyrum repens). Fii sigur că, de cumva nu vei avea neghină Și pir în holdă, grîul va crește ca din rîu. COȘBUC, P. II 192. Așa de bine îngrijeau de grădina lor, încît să fi dat mult cu multul, nu găseai prin ea nici firicel de pălămidă, ori de pir sau altă buruiană urîcioasă. ISPIRESCU, U. 13. Se întinde ca pirul, se spune despre o persoană prea stăruitoare, de care nu scapi ușor. ◊ Compuse: pir-roșu = rogoz; pir-pădureț = specie de pir înalt pînă la 1 m, cu frunze aspre cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire (Agropyrum caninum).

ȘTIR s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori verzi, dispuse în ghemulețe rotunde și reunite într-un spic, cu frunzele comestibile (Amarantus blitum). Din mers oamenii molfăiau din mămăliga vînătă de orz și mai horpăiau din gamele borșul lung fiert cu urzici, știr, măcriș și crupe. CAMILAR, N. I 271. Ș-acu mănînc ia borș cu știr de mă prăpădesc. ALECSANDRI, T. 613. Mălai dulce e minunat de bun cu borș cu știr. ȘEZ. v 52. ◊ Expr. Ai fost floare trandafir, dar acum ești borș cu știr, se spune despre bătrîni. De departe trandafir, de aproape borș cu știr, se spune în batjocură, despre o femeie urîtă. Fă cunoștință cu fata; n-o lua numai pe auzite, pentru că nu se mănîncă tot ce zboară și se întîmplă de departe trandafir și de aproape borș cu știr. NEGRUZZI, S. I 251. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, solidă, păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf aspru la vîrful ramurilor; servește ca hrană pentru porci (Amarantus retroflexus). Cică vorba ceea: dumnezeu ferească grădina de știr și pămîntul de chir! ALECSANDRI, T. 1615. 3. Compus: știr-roșu = plantă erbacee ornamentală cu frunzele roșii și cu flori purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subțioara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri (Amarantus sanguineus).

ȚAP, țapi, s. m. 1. Masculul caprei. ◊ Expr. (A sta) ca un țap logodit = (a fi sau a sta) țeapăn, prostit, aiurit. Ce te uiți așa la mine, ca un țap logodit? Poate-i fi amorezat. SADOVEANU, P. S. 83. Și tu? Ce stai ca un țap logodit? DELAVRANCEA, O. II 12. Țap ispășitor v. ispășitor. ◊ Compuse: țap-roșu = masculul căprioarei; căprior; țap-negru = masculul caprei-negre. 2. Pahar special de bere, cu o toartă, avînd o capacitate de 300 ml; conținutul unui astfel de pahar. 3. Numele unei constelații (între săgetător și vărsător).

roșu carmin adj. inv. Roșu aprins ◊ „Florile sunt mărișoare [...] alcătuite din cinci petale late, de culoare roșu-carmin. Sc. 21 VII 62 p. 4 (din roșu + carmin)

roșu-cărămiziu, -ie adj. Roșu care bate în cărămiziu ◊ „Dar, de fapt, acest sol roșu-cărămiziu e un sol foarte prielnic bananierilor.” Sc. 19 II 67 p. 5 (din roșu + cărămiziu)

roșu-fluorescent adj. inv. 1967 Roșu electric v. roz-electric (din roșu + fluorescent)

roșu-mov adj. inv. 1967 Roșu bătând în mov v. roz-electric (din roșu + mov)

roșu-oranj adj. inv. Roșu care bate în portocaliu ◊ „În cursul căderii a trecut de la un albastru clar la roșu-oranj și, în acel moment, a început să se dezintegreze.” R.l. 13 VII 79 p. 6 (din roșu + oranj)

DEGEȚEL ~e n. 1) Plantă erbacee veninoasă, cu flori galbene, care crește prin păduri; degetariță. 2): ~ roșu plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori roșii-purpurii, cu punctații în interior, din care se extrage digitalina; degetariță. /deget + suf. ~el

GĂINUȘĂ1 ~e f. (diminutiv de la găină) 1) Pasăre sălbatică semiacvatică, migratoare, de talia unei prepelițe, cu cioc scurt și cu penaj cafeniu-verzui. * ~ de alun pasăre sedentară de talia unui porumbel, având penaj cenușiu cu puncte negre, apreciată pentru carnea ei gustoasă; ieruncă. ~ de baltă pasăre acvatică de talie medie, cu cioc scurt, roșu la bază, având picioare lungi, verzui, și penaj divers colorat; corlă. 2) Insectă de talie medie, cu elitre tari, de culoare brună-cafenie, care apare la începutul lunii mai și atacă culturile agricole; cărăbuș; gândac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelația Taurului; Cloșca-cu-Pui; Pleiada. /găină + suf. ~ușă

Dumbrava-Roșie f. câmpie arată cu cei 10.000 de Poloni, prinși și înjugați la plug de Ștefan cel Mare după bătălia dela Codru-Cosminului (1492; acolo crescu o pădure astfel numită în amintirea sângelui polon, cu care fusese udată).

Marea-Roșie f. sau Golful Arabic, între Arabia și Egipt, comunică cu Marea Mediterană prin canalul de Suez.

Piatra-Roșie f. 1. pisc al Carpaților în jud. Suceava: 2000 m.; 2. carieră de granit în jud. Tulcea.

Piei-roșii m. pl. numele Indienilor din America de N., astfel numiți, fiindcă își vopsesc corpul cu pământ roșu (coloarea lor adevărată e ca ciocolada).

roș a. 1. de coloarea sângelui: vin roș; 2. roș bătând puțin în galben: păr roș; 3. roșit în foc: fier roș; 4. de aramă: ban roș. [Lat. ROSEUS. ║ m. 1. pop. membru al partidului liberal; 2. pl. Roșii de țară, od. corp de 5000 călăreți, înveșmântați în roș, în părțile Buzăului și în ale Dunării, sub comanda Marelui paharnic: în urdia turcă Roșii năvălesc BOL. ║ n. 1. coloarea roșie: roșu le stă bine; 2. soliman roș: dă cu roșu; 3. cupă în cărțile de joc.

Roșia f. orășel ardelenesc, numit de Unguri Verespatak, în vecinătatea Abrudului, cu bogate mine de aur: 3350 loc. Aci se decoperiră în secolul trecut, niște table cerate romane (140-160 d. Cr.).

găinúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ și e. Găină mică. Un fel de păturniche, brădișoară. Cărăbuș. Numele unor plante ranuculacee și liliacee (V. bălușcă). Constelațiunea pleĭadelor. Găinușă de baltă, un fel de pasăre băltăreață mare cît turturica, de coloare cam cenușie (gallénula chlóropus).

roș, roșă (est) și róșie (vest) adj. (lat. róseus, trandafiriŭ, d. rŏsa, roză, trandafir [ca caș d. cáseus], de unde și it. rosso, fr. roux, ĭar sp. pg. rojo, d. rŭsseus, id. D. rom. vine rut. roša, capră roșcată, ung. rós, roș, róska, roșcat). De coloarea sîngeluĭ, a floriĭ de mac, a flacăriĭ: vin roș. Cărămiziŭ: păr roș. Înroșit în foc: fer roș. Ban roș, ban de aramă. Galben roș, galben unguresc de aur (Ĭorga Negoț, 219). Pĭeĭ roșiĭ, nume dat Americanilor de nord indigenĭ (care, pe lîngă coloarea naturală a pĭeliĭ lor, se sulemeneaŭ cu cărămiziŭ). S. m. Liberal. (Acest nume e luat din Francia, unde revoluționariĭ de la 1789 aveaŭ steag roș, pin aluziune la sîngele nobililor, pe care l-aŭ vărsat cu liberalitate. V. alb). Pl. Roșiĭ de țară saŭ numaĭ roșiĭ saŭ roșioriĭ, odinioară, un corp de 5000 de călărețĭ (pe la Dunăre și Buzăŭ) îmbrăcațĭ în roș și pușĭ supt comanda mareluĭ paharnic al Țăriĭ Româneștĭ. (Numele lor a rămas astăzĭ în roșiorĭ. V. și seĭmen. V. și Iorga, Ist. Arm. Rom. I, 359). S. n., pl. urĭ. Coloare roșie: roșu șade bine oacheșilor. Suliman roș: a se da cu roș. Cupă (la cărțile de joc). A vedea roș înaintea ochilor (pin aluz. la taur, care se înfurie cînd vede roș), a nu maĭ ști ce facĭ de furie. – În nord roșu (din vechĭu roșiŭ): vin roșu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

roșu1 adj. m., f. roșie (desp. -și-e); pl. m. și f. roșii, art. m. roșiii (desp. -și-ii), f. roșiile (desp. -și-i-)

roșu2 (culoare, fard; țesătură) s. n., art. roșul (și în: la roșu)

roșu3 (persoană) s. m., art. roșul; pl. roșii, art. roșiii (desp. -și-ii)

roșu1 adj. m., f. roșie (-și-e); pl. m. și f. roșii

roșu2 (persoană) s. m., art. roșul; pl. roșii, art. roșiii (-și-ii)

roșu3 (culoare, fard, țesătură) s. n., art. roșul

roșu adj. m., f. roșie (sil. -și-e); pl. m. și f. roșii

roșu (persoană) s. m., art. roșul; pl. roșii, art. roșiii (sil. -și-ii)

roșu (culoare, fard, țesătură) s. n., art. roșul

roșu, pl. roșii, f. roșie, pl. roșii

brad-roșu (molid) s. m., pl. brazi-roșii

busuioc-roșu (plantă) s. m., art. busuiocul-roșu

degețel-roșu (plantă) s. m., pl. degeței-roșii

fluture-roșu (specie de fluturi) s. m., pl. fluturi-roșii

găinușă (desp. gă-i-) s. f., art. găinușa, g.-d. art. găinușei; pl. găinușe

găinușă-de-baltă (pasăre) (desp. gă-i-) s. f., art. găinușa-de-baltă, g.-d. art. găinușei-de-baltă; pl. găinușe-de-baltă

laba-ursului-roșie (plantă) (desp. -și-e) s. f. art., g.-d. art. labei-ursului-roșie

papură-roșie (plantă) s. f., g.-d. art. papurii-roșii

!pătlăgică-roșie (plantă) (desp. pă-tlă-, -și-e) s. f., g.-d. art. pătlăgelei-roșii; pl. pătlăgele-roșii

piei-roșii (amerindieni) (pop.) s. m. pl., art. pieile-roșii (desp. pie-i-) (acești piei-roșii)

țap-roșu (masculul căprioarei) s. m., pl. țapi-roșii

vioară-roșie (plantă) (desp. vi-oa-, -și-e) s. f., g.-d. art. vioarei-roșii; pl. vioare-roșii

brad-negru (-ne-gru) / brad-roșu (molid) s. m., pl. brazi-negri / brazi-roșii

!busuioc-roșu (plantă) s. m., art. busuiocul-roșu

!degețel-roșu (plantă) s. m., pl. degeței-roșii

fluture-roșu (insectă) s. m., pl. fluturi-roșii

găinușă-de-baltă (pasăre) (gă-i-) s. f., art. găinușa-de-baltă, g.-d. art. găinușei-de-baltă; pl. găinușe-de-baltă

!laba-ursului-roșie (plantă) (-și-e) s. f. art., g.-d. art. labei-ursului-roșie

papură-roșie (plantă) s. f., g.-d. art. papurii-roșii

!pătlăgea-roșie/pătlăgică-roșie (plantă) (pă-tlă-, -și-e) s. f., g.-d. art. pătlăgelei-roșii; pl. pătlăgele-roșii, art. pătlăgelele-roșii

!piei-roșii (pop.) s. m. pl., art. pieile-roșii (pie-i-)

țap-roșu (masculul căprioarei) s. m., pl. țapi-roșii

!vioa-roșie (plantă) (vi-oa-, -și-e) s. f., g.-d. art. vioarei-roșii; pl. vioare-roșii

brad-roșu s. m., pl. brazi-roșii

găinușă-de-baltă (pasăre migratoare) s. f., pl. găinușe-de-baltă

pătlăgea roșie/pătlăgică roșie s. f. + adj. (sil. -tlă-)

țap-roșu (specia sălbatică) s. m., pl. țapi-roșii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROȘU adj., s. 1. adj. sângeriu, (înv.) sângeratic, sângeros. (Marmură ~; reflexe ~ii.) 2. adj. v. incandescent. 3. adj. îmbujorat. 4. adj. v. pletoric. 5. adj. congestionat. 6. adj. (MED.) v. injectat. 7. s. roșu de anilină v. fucsină. 8. s. roșu de buze v. ruj. 9. s. v. cupă.

ROȘU adj., s. 1. adj. sîngeriu, (înv.) sîngeratic, sîngeros. (Marmură ~; reflexe ~.) 2. adj. incandescent, înroșit. (Metal ~.) 3. adj. îmbujorat, împurpurat, înroșit, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.) 4. adj. (MED.) pletoric, rubicond, sanguin. (Față ~.) 5. adj. congestionat, înroșit, (pop. fig.) aprins. (~ la față.) 6. adj. (MED.) congestionat, injectat, înroșit, însîngerat, sîngerat, (rar) sîngeros. (Ochi ~.) 7. s. (CHIM.) roșu de anilină = fucsină. 8. s. roșu de buze = ruj. 9. s. cupă. (~ la cărțile de joc; valetul de ~.)

AGRIȘ-ROȘU s. v. coacăz, dracilă.

BABUȘCĂ ROȘIE s. v. ocheană, roșioară.

BURETE-ROȘU s. v. vinețică-cu-lapte.

BUREȚI-ROȘII s. pl. v. pâinișoară.

CEAPUR ROȘU s. v. bâtlan roșiatic, bâtlan roșu, stârc purpuriu, stârc roșu.

DEGET-ROȘU s. v. degetariță, degețel roșu, digitală.

DEGEȚEL s. 1. degetuț. (Un ~ de copil.) 2. v. degetar. 3. degețel roșu v. digitală.

GĂINUȘĂ s. 1. v. ieruncă. 2. (ORNIT.) găinușă-de-baltă (Gallinula chloropus) = corlă. 3. v. păștiță. 4. (BOT.; Isopyrum thalictroides) (reg.) floarea-ciutei, turiță-albă.

GĂINUȚĂ-ROȘIE s. v. găinușă, ieruncă.

GOTCĂ-ROȘIE s. v. găinușă, ieruncă.

IARBĂ-ROȘIE s. v. dentiță, dintele-dracului, răculeț, slăbănog, trestie-de-câmp.

LEVCOAIE-ROȘIE s. v. micsandră, micșunea.

LILIE ROȘIE s. v. crin de pădure.

PIEI-ROȘII s. pl. v. amerindieni (pl.).

PLESCAIȚĂ-ROȘIE s. v. arăriel.

SĂRĂTURĂ-ROȘIE s. v. brâncă.

SFRANCIOC ROȘU s. v. codălbiță.

VIOARĂ-ROȘIE s. v. micsandră, micșunea.

agriș-roșu s. v. COACĂZ. DRACILĂ.

babușcă-roșie s. v. OCHEANĂ. ROȘIOARĂ.

burete-roșu s. v. VINEȚICĂ-CU-LAPTE.

bureți-roșii s. pl. v. PÎINIȘOARĂ.

ceapur roșu s. v. BÎTLAN ROȘIATIC. BÎTLAN ROȘU. STÎRC PURPURIU. STÎRC ROȘU.

deget-roșu s. v. DEGETARIȚĂ. DEGEȚEL ROȘU. DIGITALĂ.

DEGEȚEL s. 1. degetuț. (Un ~ de copil.) 2. (BOT.; Digitalis ambigua) degetar, degetariță, (reg.) țîța-oii. 3. (BOT.) degețel roșu (Digitalis purpurea) = degetariță, digitală, (reg.) năpăstrocel, deget-roșu.

GĂINUȘĂ s. 1. (ORNIT.; Tetrastes bonasia) ieruncă, (reg.) alunar, brădioară, brădișoară, ierușcă, găinuță-roșie, gotcă-roșie, (Transilv.) pasăre-împărătească. 2. (ORNIT.) găinușă-de-baltă (Gallinula chloropus) = corlă, (reg.) găinuță. 3. (BOT.; Anemone ranunculoides) gălbenele (pl.), păștiță, dediței-galbeni (pl.), floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pîinea-paștelui. 4. (BOT.; Isopyrum thalictroides) (reg.) floarea-ciutei, turiță-albă.

iarbă-roșie s. v. DENTIȚĂ. DINTELE-DRACULUI. RĂCULEȚ. SLĂBĂNOG. TRESTIE-DE-CÎMP.

levcoaie-roșie s. v. MICSANDRĂ. MICȘUNEA.

PIEI-ROȘII s. pl. amerindieni (pl.), indieni (pl.). (~ reprezintă populația indigenă din America.)

vioară-roșie s. v. MICSANDRĂ. MICȘUNEA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

roșu (roșie), adj.1. Arămiu, purpuriu. – 2. Închis, de culoarea vinului. – 3. Incandescent, încins, ca fierul. – 4. Încins la față. – 5. (Înv.) De cupru. – 6. (Înv., sec. XIX) Aparținînd partidului liberal. – 7. Comunist. – 8. (Arg.) De aur. – 9. (Înv.) Soldat într-un corp de cavalerie în Munt., sec. XVI-XVII. – 10. (S. n.) Fard, dres. – 11. (S. n.) Cupă la cărțile de joc. – Var. roș. Mr. aroș, megl. roș, istr. roiș. Lat. russus (Diez, I, 358; Tiktin), cf. it. rosso, sard. ruju, fr. roux, sp., port. rojo; sau, mai puțin probabil din lat. rǒseus (Pușcariu 1475; REW 7378; Candrea). Ambele soluții sînt posibile, și rezultatul ar fi corect (pentru russus, cf. coș; pentru rǒseus, cf. caș); pledează în favoarea primei soluții identitatea semantică. Der. roși (var. înroși), vb. (a face roșu; a deveni roșu; a se încinge; a vopsi ouă de Paști); roșeală (var. roșală), s. f. (roșeață, culoarea roșie; spuzeală; vopsea roșie); roșeață (var. roșață), s. f. (culoarea roșie; pată roșie; erizipel); roșețea (var. roșățea, roșețică), s. f. (crin-de-baltă, Butomus umbrellatus); roșcă, s. m. (persoană cu păr roșu sau cu fața roșcată), cu suf. -că, cf. flișcă, țușcă; roșcat, adj. (roșiu; rumen, roșcovan); roșcovan (var. roșcodan, roșcoban), adj. (roșiatic, rumen), cf. rîșcov; roșiatic (var. Mold. roșietic), adj. (roșiu); roșie, s. f. (tomată), în loc de pătlăgică roșie; roșior, s. m. (husar), cf. roșu 9; roșioară, s. f. (pește, Scardinius erythrophtalmus, Rhodeus amarus; filimică, Calendula officinalis; varietate de prune, mere și de struguri). – Din rom. provine rut. roša „capră cu păr roșcat”, mag. rós, róska (Candrea, Elemente, 400; Edelspacher 21).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ROȘU. Subst. Roșu, culoare roșie, roșeală, roșeață, carmin, rumeneală, rumenire, îmbujorare, împurpurare, bujor (fig.), rujă (fig., reg.), rujuliță (dim.), conabiu, purpură, porfiră (înv.), roșcat, rubin (fig.). Adj. Roșu, roșior (dim.), de culoare roșie, de culoarea sîngelui, sangvinolent, înroșit, roșit (pop.), roșiatic, zmeuriu, frez, grena (livr.), roșcat, roșcovan, roșcativ (rar), îmbujorat, aprins (fig.), roșu ca racul (ca focul); rumen, rumeior (dim.), rumenel, rumeniu, rumenit, rumineț (pop.), rubicond (rar). Roz, rozalb (rar), trandafiriu, răsuriu (rar), profir, profiriu, ghiurghiuliu (reg.), rozé, roziu (rar), rozatic (rar), marmaziu (reg.). Ruginit, ruginiu, arămiu, cărămiziu. Purpuriu, purpurat (înv.), purpuros (rar); porfiriu, stacojiu, roșu-stacojiu, cireșiu (rar), sîngeriu, sîngerat (fig.), însîngerat (fig.), sîngeros (fig.), roșu-vișiniu, ecarlat, vișiniu, conabiu, bordo, carmin, cîrmîziu (pop.), irmiziu (pop.), rubiniu, rubinos (înv.). Roib (despre cai), roibuleț (dim.). Vb. A fi roșu, a avea culoare roșie; a (se) înroși, a (se) roși, a se face roșu, a se împurpura, a (se) mohorî, a deveni roșu, a (se) îmbujora, a răsura (rar), a se rumeni; a bate în roșu.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROȘU 1. Dealul ~, masiv deluros în Subcarpații Vrancei, delimitat de râurile Râmnic (S) și Motnău (N și E), alcătuit din fliș grezos cu intercalații șistoase, fliș bituminos cu gresie de Kliwa și din conglomerate. Alt. max.: 944 m. Acoperit cu păduri de fag. 2. Vârf în masivul Iezer, reprezentând alt. max. a acestuia (2.473 m). 3. Lac în E Deltei Dunării, între brațele Sulina și Sfântu Gheorghe, la N de grindul Sărăturile; 14,5 km2; lungimea: 7,5 km; lățimea max.: 4,5 km. Fundul lacului se află la 2 m sub nivelul Mării Negre. Comunică cu lacul Puiu prin canalul Potcoava, cu brațul Sfântu Gheorghe prin canalele Ivancea și Tătaru, cu brațul Sulina prin canalul Tătaru, iar cu Marea Neagră prin mai multe canale mici. Importanță piscicolă. V. și Lacul Roșu.

Marea Roșie, mare a Oceanului Indian, între Africa și Arabia, care comunică prin canalul Suez, în nord, cu Marea Mediterană, iar în sud cu Marea Arabiei prin strâmtoarea Bab el Mandeb. A fost traversată în mod miraculos de evrei, sub conducerea lui Moise, când au scăpat de robia egipteană.

Roș Hașana, sărbătoarea Anului Nou la mozaici, care se celebrează în zilele de 1 și 2 ale lunii ișri (aprox. septembrie-octombrie).

COMITETUL INTERNAȚIONAL AL CRUCII ROȘII v. Crucea roșie internațională.

CRUCEA ROȘIE INTERNAȚIONALĂ, organizație internațională neguvernamentală, cu sediul la Geneva, formată din: 2) Comitetul Internațional al Crucii Roșii (înființat în 1863), care se ocupă, în special, de probleme privind ocrotirea victimelor de război. A inițiat semnarea mai multor convenții cu caracter umanitar (Premiul Nobel pentru Pace, în 1917, 1944 și 1963); b) Liga societăților de Cruce Roșie (creată în 1919), ca federație a societăților naționale de Cruce Roșie, Semiluna Roșie, Leul și Soarele Roșu avînd drept scop promovarea acțiunilor menite să contribuie la ameliorarea stării de sănătate a populației, la ajutorarea victimelor calamităților naturale etc. (Premiul Nobel pentru Pace în 1963); c) Societățile Naționale de Cruce Roșie, Semilună Roșie, Leul și Soarele Roșu. La activitățile Crucii Roșii Internaționale participă și Societatea de Cruce Roșie din România.

DUMBRAVA ROȘIE, com. în jud. Neamț; 6.279 loc. (1995). Combinat de prelucr. a lemnului.

EIRIK TORVALDSSÖN (TORVALDSEN), supranumit Eric cel Roșu (Raunde) (c. 940-c. 1010), navigator normand (viking). A descoperit și a explorat coasta de SE a Ins. Groenlanda (c. 982-985), pe care a numit-o „pământul verde” (Groenlanda). A întemeiat în anul 986 prima așezare normandă din Groelanda.

HONG HA (YUAN JIANG/FLUVIUL ROȘU), fluviu în SE Asiei (China și Vietnam); 1.183 km. Izv. din Pod. Yunnan și se varsă printr-o deltă de c. 15 mii km2 în Marea Chinei de Sud (G. Bac Bo). Afl. pr.: Song Da. Navigabil în aval de Man-Go, iar, pentru vasele oceanice, de la Hanoi (174 km).

LACU ROȘU 1. Lac de baraj natural situat pe cursul superior al râului Bicaz, la 980 m alt., foarmat, în 1837, prin surparea unei porțiuni din Muntele Ghilcoșului spre poalele masivului Suhard, obturând valea râului Bicaz. Supr.: 12,6 ha; lungimea: 2,5 km; lățimea: 100-200 m; ad. max.: 10,5 m. Denumirea lacului derivă de la argilele roșietice (cu oxizi de fier) aflate în suspensie în apă, transportate și depuse în lac de Pârâul Roșu. L.R. mai este cunoscut în literatura de specialitate și sub numele de Ghilcoș sau Ucigașul. Important obiectiv turistic. 2. V. Roșu (3). 3. Localitate componentă a orașului Gheorghieni, stațiune climaterică și de odihnă cu funcționare permanentă, situată în jud. Harghita, într-o mică depresiune străjuită de munții Tarcău, Hășmaș, Giurgeu și masivul Suhard, pe malul lacului cu același nume, la 980 m alt. Climat montan, tonic, cu veri răcoroase (în iul. temp. medii multianuale de 15°C) și ierni friguroase (în ian. medii termice de-7°C). Precipitațiile însumează c. 1000 mm anual. Stațiunea este indicată atât pentru odihnă, cât și pentru tratarea nevrozelor, a stărilor de debilitate, de surmenaj fizic și intelectual etc. Posibilități de practicare a schiului (iarna), alpinismului (vara, în Cheile Bicazului) și a drumețiilor montane.

LIGA SOCIETĂȚILOR DE CRUCE ROȘIE v. Crucea Roșie Internațională.

MAREA ROȘIE (AL-BAHR AL-AHMAR), mare intercontinentală a Oc. Indian, situată între Africa și pen. Arabia, care comunică prin canalul Suez (în N) cu M. Mediterană și în S, prin str. Bab el-Mandeb, cu G. Eden al Mării Arabiei; 450 mii km2; lungime: 1.930 km; lățimea max.: 380 km. Ad. medie: 491 m; ad. max.: 3.039 m. Salinitatea: 40‰ (cea mai mare dintre mările deschise). Temp. medie a apei: 32°C (cea mai ridicată de pe glob). Aici s-a înregistrat (1956) cea mai ridicată temp. a apei de pe glob (56°C). Numeroase colonii de corali. Datorită canalului Suez, este o importantă cale de navigație, care asigură legăturile între Oc. Atlantic și Oc. Indian. Este singura mare în care nu se varsă nici un râu permanent. Pescuit. Porturi pr.: As-Suways (Suez), Jiddah, Port Sudan, Al-Hudaydah.

MUNTELE ROȘU, masiv muntos în M-ții Ciucaș, alcătuit din depozite calcaroase cretacice. Alt. max.: 1.761 m (vf. Muntele Roșu). Forme carstice. Important obiectiv turistic. Stațiune seismică.

OȚELU ROȘU, vechea denumire (între 8 iun. 1948 și 15 mai 1992) a orașului Bistra, jud. Caraș-Severin, situat în culoarul depresionar Bistra, pe râul omonim; 12.090 loc. (2003). Stația de c. f. Vechi centru (1796) al metalurgiei feroase (oțel, laminate). Produse refractare. Menționat documentar în sec. 14 cu numele Bisthere, iar în 1699 cu denumirea Ohaba-Bistra. Între 1925 și 1945 s-a numit Ferdinand, iar între 1945 și 1948, Ferdinand-Bistra. Declarat oraș în 1960. Biserica Sf. Gheorghe (1831).

PIATRA ROȘIE, cetate dacică de piatră din m-ții Orăștiei, în apropiere de Sarmizegetusa, datând din sec. 1 î. Hr. Își încetează existența o dată cu cucerirea romană (106 d. Hr.).

PIAȚA ROȘIE, celebră piață din Moscova, element definitoriu al geografiei și istoriei orașului și al Rusiei. Situată pe stânga râului Moscova, pe spațiul de interdicție a construcțiilor (c. 220 m) de lângă Kremlin, are dimensiuni impresionante (695m/130 m) și a fost restructurată în deceniul trei al secolului trecut. Pe laturile sale se înaltă mausoleul lui V.I. Lenin, marele magazin „GUM” și vestita biserică Sf. Vasilii Blajennîi. Aici se află kilometrul „0” al Rusiei. Inclusă (din 1990) în patrimoniul cultural universal.

ROȘ HAȘANA (ROSH HASHANA) (cuv. ebraic „Începutul anului”), una dintre marile sărbători ale evreilor celebrate în zilele de 1 și 2 ale lunii ișri (sept. sau oct.), marcând Anul Nou. Supranumită uneori „Ziua judecății”. Această zi este urmată de o perioadă de zece zile în autoanaliză și penitență, care se încheie cu sărbătoarea Iom Kipur (Yom Kippur). Ceremonialul include suflarea într-un corn de berbec, numit șofar, chemarea simbolică la trezirea spirituală care a avut loc atunci când Moise a primit Tablele Legii pe Muntele Sinai.

ROȘIA 1. Com. în jud. Bihor, situată în N depr. Beiuș, la poalele S ale m-ților Pădurea Craiului, pe cursul inferior al râului Valea Roșie; 2.619 loc. (2005). Expl. de bauxită. Centru de cojocărit, de țesături și cusături populare. În apropiere de află peșterile ocrotite Ciur-Ponor, Ciur-Izbuc (cu urme de pași ale omului preistoric) ș.a. Satul R. este atestat documentar în 1445. În satul Lazuri, menționat documentar în 1552, se află biserica Sf. Nicolae (1779, cu unele modificări din 1900). 2. Com. în jud. Sibiu, situată în S pod. Hârtibaci, pe cursul inf. al râului Hârtibaci; 4.842 loc. (2005). Halte de c. f. (în satele Cașolț și Cornățel). În satul Cașolț, menționat documentar în 1302, au fost descoperite vestigiile unei așezări neolitice (milen. 5-4 î. Hr.) în care s-au găsit unelte de piatră, fragmente ceramice pictate policrom, cu motive geometrice ș.a., urmele unei așezări romani (sec. 2-3) cu inventar alcătuit din fibule de bronz, râșnițe, unelte, ceramică dacică și romană etc., precum și o necropolă daco-romană (sec. 2-3) cu morminte de incinerație din care s-au recuperat vase ceramice (cești, oale, castroane), podoabe, monede imperiale romane ș.a. Biserici în satele R. (sec. 13, fortificată în sec. 15, cu transformări din sec. 16 și 18), Daia (sec. 13, cu zid de incintă și turn din sec. 17) și Nou (sec. 13-14, cu transformări din 1525); case țărănești vechi, în satele Daia (1525) și Cașolț (1750).

ROȘIA DE AMARADIA, com. în jud. Gorj, situată în NE dealurilor Amaradiei, în zona de izvor a râului Amaradia; 3.502 loc. (2005). Biserica de lemn cu dublu hram – Sfinții Voievozi și Cuvioasa Parascheva (1782), în satul R. de A.

ROȘIA DE SECAȘ, com. îm jud. Alba, situată în pod. Secașelor, pe cursul superior al râului Secaș; 1.620 loc. (2005). Satul R. de S. este menționat documentar în 1306; iar satul Ungurei în 1304. În satul Tău, atestat documentar în 1335, se află biserica de lemn Sf. Gheorghe (sec. 18, cu picturi din 1820).

ROȘIA MONTANĂ, com. în jud. Alba, situată la poalele NV ale M-ților Metaliferi, pe râul Roșia; 3.588 loc. (2005). Haltă de c. f. (în satul R. M.). Expl. de min. auro-argentifere și cuprifere. Muzeul mineritului. În arealul com. R. M. a existat o importantă așezare romană, cunoscută sub numele de Alburnus Maior, considerată ca cel mai important centru de extracție a aurului din Dacia. Săpăturile arheologice (1855) au scos la iveală multe tăblițe cerate cu inscripții care menționau o mare diversitate de coloniști specializați în exploatări miniere. Tot aici, au mai fost identificate mai multe galerii de mină din epoca dacică și din timpul stăpânirii romane, resturile unei roți hidraulice de lemn și o instalație complexă de drenaj, cu roți suprapuse. În satul Cărpiniș, atestat documentar în 1595, se află casa natală a lui Ion Oargă (cunoscut sub numele de Cloșca), renovată în 1985, în care a fost amenajat un muzeu memorial. În satul R. M., atestat documentar în 1733, se află biserica Adormirea Maicii Domnului (sec. 18) și numeroase case vechi din sec. 18-19. În arealul com. R. M. există rezervațiile geologice Piatra Corbului (martor litologic al fazelor de erupții târzii, alcătuit din andezite piroxenice) și Piatra Despicată (un bloc de andezit bazaltoid de culoare închisă). Centru turistic și punct de plecare spre Detunatele.

ROȘU ȘI NEGRU, grup rock românesc, constituit în 1963 la București. Componențe multiple. Succes în anii ’60-’70 ai sec. 20, cu piese pe texte de poeți români („Somnoroase păsărele”) sau folclor („Miorița”). Discografie selectivă: „Pseudofabulă”, „Progresiv TM – Roșu și negru”.

SOCIETATEA DE CRUCE ROȘIE DIN ROMÂNIA, organizație națională, cu caracter umanitar. Înființată în 1876, în scopul de a contribui la apărarea sănătății și vieții oamenilor, la dezvoltarea continuă a spiritului de solidaritate și întrajutorare umană în rândul populației, la aplicarea în viață a principiilor rezultate din convențiile internaționale ale Crucii Roșii. Face parte din Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie.

SPRÂNCENELE ROȘII, armată compusă din răsculații țărani, în ultimii ani ai dinastiei Han de Apus (206 î.Hr. -25 d.Hr.). Pentru a se deosebi de inamic, aceștia și-au vopsit sprâncenele în roșu. Armata, care a adunat c. 300 mii de oameni, a pătruns temporar în capitala de atunci Chang’an. A fost înfrântă de către împăratul Guangwu (25-58).

CLIVIA Lindl., CRIN ROȘU, CLIVIA, fam. Amaryllidaceae. Gen originar din Africa de S, 3 specii, erbacee, cu bulb aparent și rădăcini voluminoase. Frunze persistente de culoare verde-închis, dispuse în evantai, lungi de 50-60 cm, late de 4-5 cm, liniare, strălucitoare. Înfloresc în mart-apr. Din centrul foiajului plantelor adulte se dezvoltă 1, 2 sau mai multe tije florale rigide, 40 cm înălțime, purtînd în vîrf un buchet de 15 la 20 flori mari, oranj, dispuse în umbelă.

Morus rubra L. « Dud roșu ». Specie originară din America de N. Frunze lat-ovate, pînă la 12 cm lungime, acuminate, cordiforme la bază, pe partea superioară păroase, pe cea inferioară pubescente, lung-pețiolate. Fructe roșii-închis.

Picea abies (L.) Karst. (syn. P. excelsa Link), « Molid, Brad roșu ». Specie la care florile apar în mai, monoice, cele mascule dispuse în întreaga coroană, cele femele erecte, apar spre vîrful coroanei, toate de obicei roșii. Conurile, 3-4 cm grosime, pînă la 15 cm lungime, cilindrice, maro-gălbui, sesile, pendente, solzi subțiri, rombici, emarginați, bractee mici, ascunse. Semințe maro-închis prevăzute cu aripioară. Arbore pînă la 50 m înălțime, permanent verde, coroană piramidal-conică, tulpină dreaptă, cilindrică, scoarță în tinerețe maro-deschis, netedă, la maturitate gri sau gri-roșiatică și se desprinde în solzi subțiri în formă de poligon. Ramuri orizontale sau puțin înclinate spre în jos, dispuse în verticil. Lujerii maro-roșietici, glabrii sau cu cîțiva peri scurți, muguri ovați. Frunze verzi, lucioase, sub formă de ace comprimate, rigide, solitare, în 4 muchii, așezate spiralat pe lujeri pe pernițele proeminente. Se folosește ca arbore ornamental, în parcuri și grădini, izolat, în grupe și masive, în aliniament sau pentru ziduri verzi, garduri vii și pom pentru sărbătorile de iarnă. Ramurile (cetina) rezultate în urma tăierilor în scopuri industriale se folosesc în arta buchetieră ca verdeață.

Pinus banksiana Lamb. « Pin roșu ». Specie Ia care florile femele sînt roșii, iar cele mascule, gălbui. Conuri gri, pînă la 6 cm lungime, asimetrice, cu vîrful în formă de cîrlig, sesile, cu solzi imbricați, lipiți. Semințe ovate, aripate, maro-închis spre negru. Acele, cîte două într-o teacă curbată, verzi-gălbui. Lujeri roșii-închis cu mugurii alungiți-eliptici, foarte rășinoși. Tulpină dreaptă cu ramuri verticilate.

Quercus rubra Du Roi (syn. Q. borealis Michx.), « Stejar roșu ». Specie cu ghindă ovată, cîte 2, scurt-pedunculată, cupa cu solzi alipiți îi înconjoară treimea inferioară. Frunze alungite, pînă la 20 cm lungime, lobat-fidate, lobii terminați într-un vîrf aeuminat, mai întîi păroși, apoi glabrii, afară de axa nervurilor de pe partea inferioară unde sînt prezente smocuri de peri, pe partea inferioară verzi-palid, pe cea superioară verzi-închis-lucioase, toamna roșii. Arbore pînă la 50 m înălțime, cu tulpină dreaptă, scoarță netedă, subțire, iar la bătrînețe formează ritidom crăpat-adînc, brun-închis coroană globuloasă, ramurile tinere roșii-închis. lucioase. Rezistă la geruri și secetă, fum și gaze, preferă solurile afinate, nisipo-lutoase, suportă umbra. Este bine aclimatizat și a dat rezultate bune și în plantațiile de aliniament de pe străzi.

Rhus typhina L., « Oțetar roșu ». Specie originară din America de N-E. Înflorește vara. Flori verzi-galbene, mici, (caliciul cu 5 sepale persistente, imbricate, corolă cu 5 petale întinse, 5 stamine), în panicule dense, pubescente, terminale, pînă la 20 cm lungime, cu peri roșii. Fructe, drupe miei, uscate, la maturitate roșii-purpurii. Arbore pînă la 12 m înălțime, scoarță cenușie, netedă, lujeri groși, brun-cărnoși, catifelați. Frunze alterne, pînă la 0,45 m lungime, imparipenate, cu 11-31 foliole (pînă la 12 cm lungime) alungit-lanceolate, vîrf lung, ascuțit, serate, pe față lucioase, verzi-închis-cenușii, fin-păroase pe partea inferioară, pețiol comun, pubescent, toamna portocalii și roșii. Temperament de lumină, preferă solul fertil, rezistă la secetă și geruri, suportă fumul (Pl. 64, fig. 358).

Ribes rubrum L., « Coacăz roșu ». Specie care înflorește primăvara. Flori mici, verzi-gălbui, în raceme pendente. Frunze 5-lobate, la început păroase sau pubescente, pețiolate. Arbust pînă la 2 m înălțime. Fructe, bace roșii, comestibile.

Robinia hispida L., « Salcîm roșu ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori mari, roșii, roz sau purpur, mirositoare, cca 4 cm lungime, dispuse, cîte 3-6, în raceme acoperite cu peri lungi, rigizi, pendente. Frunze imparipenat-compuse, 7-13 foliole, lat-elip- tice, glabre, rotunjite sau cordiforme la bază, mueronate. Specie fără spini, cca 2,5 m înălțime, ramuri fragile, lujerii și pețiolii prevăzuți cu sete roșcate. Fructe, păstăi acoperite cu peri lungi, rigizi.

Salix purpurea L., « Răchită roșie ». Specie care înflorește primăvara, odată sau înaintea apariției frunzelor. Flori (cele femele cu ovar pubescent, sesil, cu o glandă nectariferă, cele mascule cu o glandă nectariferă, cu 2 stamine, antere mai întîi roșii apoi galbene, verzi sau roșii-închis) în amenți sesili, cu solzișori bicolori, la vîrf spre negru, la bază mai deschiși. Frunze pînă la 12 cm lungime, de cele mai multe ori opuse, lanceolate, ceva mai late în partea superioară și dințate, acuminate, glabre, deasupra verzi- închis-lucios, pe spate albastre-gri. Arbust, cca 3,5 m înălțime, cu lujeri elastici, lucioși, roșii-închis, nepăroși.

Sambucus racemosa L. « Soc roșu, Soc de munte ». Specie care înflorește primăvara-tîrziu-vara. Flori albe-gălbui, dispuse în panicule ovoide, 4-6 cm lungime. Frunze deseori cu 5 foliole ovate, aproape sesile, pînă la 8 cm lungime, glabre, serate, toamna roșietice. Arbust înalt, pînă la 3 m. Lujeri subțiri, glabri, măduvă maro-deschis. Fructe, bace roșii, ornamentale.

Trifolium pratense L., « Trifoi roșu ». Specie care înflorește vara-toamna. Flori purpurii (caliciul 10-nervat, cu partea inferioară a gîtului prevăzută cu o dungă scoasă în relief, păroasă) dispuse în capitule sferice, solitare, rar cîte 2, involucrate. Frunzele de la bază dispuse în rozetă, stipele ovate, cu vîrf terminal, foliole ovate, pubescente. Plantă perenă, rar anuală, cu tulpină ascendentă.

Vaccinium vitis-idaea L., « Afin roșu ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe sau roșietice (corolă campanulată cu 4 lacinii, staminele nu ies din corolă), pînă la 6, în raceme mici, terminale. Frunze persistente, verzi, ovate, cu margini revolute și vîrf bont, pe partea inferioară mai deschise, cu macule negre. Mic acrbust, pînă la 0,20 m înălțime, formează covoare. Fructe, bace sferice, la maturitate roșii.

Basmul cu cocoșul roșu – Vorba vine de la un vestit basm pentru copii, în care se povestește despre un cocoș care a fost mîncat de o vulpe, vulpea la rîndul ei a fost mîncată de un ogar, ogarul de... etc. Și cînd crezi că povestea s-a terminat, abia totul se reia de la început. Basmul cu cocoșul roșu a devenit astfel o expresie pentru a califica o întîmplare, o acțiune, un conflict care nu se mai sfîrșește. Exemplu: „Povestea cu instrucțiunile a ajuns de pomină! E ca aceea cu cocosul roșu – nu se mai termină niciodată” („Scînteia”, nr. 6809).

Fir roșu – Pe vremuri, cînd încă nu existau cuirasate, englezii, pentru a împiedica furtișagurile pe vase și a putea identifica lesne parîmele, frînghiile etc. care ar fi fost subtilizate flotei și vîndute, luaseră măsura ca toate odgoanele și sforile de pe navele regale să fie străbătute de-a lungul lor de un fir roșu care să nu poată fi desprins decît dacă s-ar desface complet toată funia. Goethe, în romanul său Wahlverwandschaften (1809), după ce relatează acest lucru, se servește de firul roșu spre a compara cu el simțămîntul care străbate „Jurnalul Otiliei”. Se pare că Goethe a izbutit să facă să circule, mai bine decît flota engleză, acest fir roșu care astăzi străbate și prin romanele-fluvii și prin apele mai mici ale literaturii și presei, ba chiar și prin undele conversațiilor obișnuite. În legătură cu noua Constituție a țării, poetul Marcel Breslașu scria: „Da, acesta e firul roșu pe care se înșiruie salba de mărgăritare a drepturilor noastre: grija pentru omul muncii, pentru fericirea lui”. IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face maci roșii la colțul gurii expr. (intl., înv.) a muri împușcat.

a fi pe roșu / pe stop expr. (eufem.d. femei) a fi la menstruație / la ciclu.

a vedea roșu înaintea ochilor expr. 1. a se înfuria, a se enerva foarte tare. 2. (la fotbal) a primi cartonaș roșu, a fi eliminat din joc.

cartonaș roșu expr. 1. (în fotbal) eliminarea din joc, de către arbitru, a unui jucător pentru abateri deosebit de grave de la regulament. 2. (pub.) pedepsirea de către o organizație sau de către comunitate a unor acțiuni incorecte, imorale etc.[1]

  1. Nu este termen argotic ci sportiv. — Alexutsu

câine roșu expr. (intl.) procuror.

Câinii Roșii expr. 1. echipa de fotbal Dinamo București. 2. (prin ext.) echipele Clubului Dinamo din toate ramurile sportive. 3. suporterii echipei de fotbal Dinamo București.

ceapă roșie expr. (intl., înv.) ceas de buzunar.

inimă roșie expr. (cart.) cupă.

lanternă roșie expr. (în sport) echipă clasată pe ultimul loc într-o competiție.

moară galbenă / roșie expr. (intl.) ceas de aur.

roșu ca racul expr. (d. oameni) congestionat, roșu la față.

șepcile roșii expr. denumirea tradițională a echipei de fotbal Universitatea Cluj-Napoca.

țap roșu expr. (intl.) procuror.

Intrare: roșu (adj.)
roșu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A101)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșu
  • roșul
  • roșu‑
  • roșie
  • roșia
plural
  • roșii
  • roșiii
  • roșii
  • roșiile
genitiv-dativ singular
  • roșu
  • roșului
  • roșii
  • roșiei
plural
  • roșii
  • roșiilor
  • roșii
  • roșiilor
vocativ singular
plural
roș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roș
  • roșul
  • roșu‑
  • roșă
  • roșa
plural
  • roși
  • roșii
  • roșe
  • roșele
genitiv-dativ singular
  • roș
  • roșului
  • roșe
  • roșei
plural
  • roși
  • roșilor
  • roșe
  • roșelor
vocativ singular
plural
roșou
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: roșu (culoare)
substantiv neutru (N40)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșu
  • roșul
  • roșu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • roșu
  • roșului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roș
  • roșul
  • roșu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • roș
  • roșului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: roșu (persoană)
substantiv masculin (M67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșu
  • roșul
plural
  • roșii
  • roșiii
  • roșii
genitiv-dativ singular
  • roșu
  • roșului
plural
  • roșii
  • roșiilor
vocativ singular
  • roșule
plural
  • roșiilor
Intrare: babușcă-roșie
babușcă-roșie substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babușcă-roșie
  • babușca-roșie
plural
  • babuște-roșii
  • babuștele-roșii
genitiv-dativ singular
  • babuște-roșii
  • babuștei-roșii
plural
  • babuște-roșii
  • babuștelor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: brad-roșu
brad-roșu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brad-roșu
  • bradul-roșu
plural
  • brazi-roșii
  • brazii-roșii
genitiv-dativ singular
  • brad-roșu
  • bradului-roșu
plural
  • brazi-roșii
  • brazilor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: burete-roșu
burete-roșu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-roșu
  • buretele-roșu
plural
  • bureți-roșii
  • bureții-roșii
genitiv-dativ singular
  • burete-roșu
  • buretelui-roșu
plural
  • bureți-roșii
  • bureților-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: bureți-roșii
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • bureți-roșii
  • bureții-roșii
genitiv-dativ singular
plural
  • bureți-roșii
  • bureților-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: busuioc-roșu
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • busuioc-roșu
  • busuiocul-roșu
plural
genitiv-dativ singular
  • busuioc-roșu
  • busuiocului-roșu
plural
vocativ singular
plural
Intrare: coadă-roșie
coadă-roșie substantiv feminin compus
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: deget-roșu
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deget-roșu
  • degetul-roșu
plural
genitiv-dativ singular
  • deget-roșu
  • degetului-roșu
plural
vocativ singular
plural
Intrare: degețel-roșu
degețel-roșu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degețel-roșu
  • degețelul-roșu
plural
  • degeței-roșii
  • degețeii-roșii
genitiv-dativ singular
  • degețel-roșu
  • degețelului-roșu
plural
  • degeței-roșii
  • degețeilor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: fluture-roșu
fluture-roșu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluture-roșu
  • fluturele-roșu
plural
  • fluturi-roșii
  • fluturii-roșii
genitiv-dativ singular
  • fluture-roșu
  • fluturelui-roșu
plural
  • fluturi-roșii
  • fluturilor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: găinușă-de-baltă
găinușă-de-baltă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinușă-de-baltă
  • găinușa-de-baltă
plural
  • găinușe-de-baltă
  • găinușele-de-baltă
genitiv-dativ singular
  • găinușe-de-baltă
  • găinușei-de-baltă
plural
  • găinușe-de-baltă
  • găinușelor-de-baltă
vocativ singular
plural
găinușă-de-alun substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinușă-de-alun
  • găinușa-de-alun
plural
  • găinușe-de-alun
  • găinușele-de-alun
genitiv-dativ singular
  • găinușe-de-alun
  • găinușei-de-alun
plural
  • găinușe-de-alun
  • găinușelor-de-alun
vocativ singular
plural
găinușă-roșie substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinușă-roșie
  • găinușa-roșie
plural
  • găinușe-roșii
  • găinușele-roșii
genitiv-dativ singular
  • găinușe-roșii
  • găinușei-roșii
plural
  • găinușe-roșii
  • găinușelor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: găinuță-roșie
găinuță-roșie substantiv compus
compus
  • găinuță-roșie
Intrare: gotcă-roșie
gotcă-roșie
compus
  • gotcă-roșie
Intrare: iarbă-roșie
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iarbă-roșie
  • iarba-roșie
plural
genitiv-dativ singular
  • ierbi-roșii
  • ierbii-roșii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: laba-ursului-roșie
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laba-ursului-roșie
plural
genitiv-dativ singular
  • labei-ursului-roșie
plural
vocativ singular
plural
Intrare: levcoaie-roșie
levcoaie-roșie substantiv compus
compus
  • levcoaie-roșie
Intrare: papură-roșie
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papură-roșie
  • papura-roșie
plural
genitiv-dativ singular
  • papuri-roșii
  • papurii-roșii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pătlăgea-roșie
pătlăgea-roșie substantiv feminin
  • silabație: pă-tlă-gea-ro-și-e info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătlăgea-roșie
  • pătlăgeaua-roșie
plural
  • pătlăgele-roșii
  • pătlăgelele-roșii
genitiv-dativ singular
  • pătlăgele-roșii
  • pătlăgelei-roșii
plural
  • pătlăgele-roșii
  • pătlăgelelor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: pătlăgică-roșie
pătlăgică-roșie substantiv feminin
  • silabație: pă-tlă-gi-că-ro-și-e info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pătlăgică-roșie
  • pătlăgica-roșie
plural
  • pătlăgele-roșii
  • pătlăgelele-roșii
genitiv-dativ singular
  • pătlăgele-roșii
  • pătlăgelei-roșii
plural
  • pătlăgele-roșii
  • pătlăgelelor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: piei-roșii
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • piei-roșii
  • pieile-roșii
genitiv-dativ singular
plural
  • piei-roșii
  • pieilor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: pir-roșu
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pir-roșu
  • pirul-roșu
plural
genitiv-dativ singular
  • pir-roșu
  • pirului-roșu
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pițigoi-roșu
pițigoi-roșu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițigoi-roșu
  • pițigoiul-roșu
plural
  • pițigoi-roșii
  • pițigoii-roșii
genitiv-dativ singular
  • pițigoi-roșu
  • pițigoiului-roșu
plural
  • pițigoi-roșii
  • pițigoilor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: plescaiță-roșie
plescaiță-roșie substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plescaiță-roșie
  • plescaița-roșie
plural
genitiv-dativ singular
  • plescaițe-roșii
  • plescaiței-roșii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: răchită-roșie
răchită-roșie substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răchită-roșie
  • răchita-roșie
plural
  • răchite-roșii
  • răchitele-roșii
genitiv-dativ singular
  • răchite-roșii
  • răchitei-roșii
plural
  • răchite-roșii
  • răchitelor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: știr-roșu
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știr-roșu
  • știrul-roșu
plural
genitiv-dativ singular
  • știr-roșu
  • știrului-roșu
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țap-roșu
țap-roșu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țap-roșu
  • țapul-roșu
plural
  • țapi-roșii
  • țapii-roșii
genitiv-dativ singular
  • țap-roșu
  • țapului-roșu
plural
  • țapi-roșii
  • țapilor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: vioară-roșie
vioară-roșie substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vioară-roșie
  • vioara-roșie
plural
  • vioare-roșii
  • vioarele-roșii
genitiv-dativ singular
  • vioare-roșii
  • vioarei-roșii
plural
  • vioare-roșii
  • vioarelor-roșii
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roșu, roșieadjectiv

  • 1. De culoarea sângelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: roșior
    • format_quote Și colo, departe, departe, de unde izvorăște Suceava, cerul e roșu, parc-ar arde o cetate. DELAVRANCEA, A. 107. DLRLC
    • format_quote Mergînd el așa... dă de un măr mare cu niște mere roșii ca focul. RETEGANUL, P. II 77. DLRLC
    • format_quote O geană roșă-aurie mai sclipește pe cer. BART, S. M. 13. DLRLC
    • format_quote Costumul lui... e compus, într-acel portret, de un anteriu de sevai roș-gălbui. ODOBESCU, S. I 262. DLRLC
    • 1.1. Ouă roșii = ouă vopsite cu roșu (sau cu altă culoare), tradiționale la creștini de Paști. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Pământ roșu = pământ de culoare roșiatică (întâlnit mai ales în ținuturile mediteraneene). DEX '09 DLRLC
    • 1.3. Fir roșu. DLRLC
    • 1.4. (și) adverbial Cu roșu, în roșu.
      • format_quote Fata se arătă sprintenă, cu cămașă albă și catrință neagră vrîstată roș. SADOVEANU, B. 21. DLRLC
  • 2. Arămiu, roșcat, roșcovan. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu spînul tot am dus-o, cum am dus-o, cîne-cînește pînă acum. Dar cu omul roș nu știu zău la cît mi-a sta capul. CREANGĂ, P. 234. DLRLC
    • format_quote Am un bou roșu, unde se pune de se culcă o dată, într-un an i se cunoaște locul (Focul). DLRLC
  • 3. De culoare rumenă aprinsă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era voinic, roșu la față. DUMITRIU, N. 18. DLRLC
    • format_quote Nasul tău prea e roșu. DELAVRANCEA, O. II 178. DLRLC
    • format_quote Vai, mîndruță, albă ești, frumoasă ești; Dar ești albă de albele, Roșie de rumenele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 439. DLRLC
    • format_quote Pînă eram pe sub codru, Eram roșu ca și măru. BIBICESCU, P. P. 165. DLRLC
    • format_quote Badea meu, tînăr copil, Roșu ca un trandafir. Din obraz îi pică sînge, Unde-l văz inima-mi plînge. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39. DLRLC
    • 3.1. Îmbujorat la față. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Roșie ca focul de rușine. REBREANU, I. 19. DLRLC
      • format_quote Smărăndița se făcea roșie ca sfecla, ceilalți rîdeau. VLAHUȚĂ, O. A. III 14. DLRLC
      • format_quote Fiul craiului, cel mai mic, făcîndu-se atunci roș cum îi gotca, iese afară în grădină și începe a plînge în inima sa. CREANGĂ, P. 189. DLRLC
      • format_quote Ea-și acopere cu mîna fața roșă de sfială. EMINESCU, O. I 82. DLRLC
    • 3.2. Despre ochi: congestionat, injectat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Avea ochii veșnic roșii de plîns ascuns. REBREANU, I. 114. DLRLC
  • 4. (Despre metale) Înroșit în foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: incandescent
    • format_quote [Podul rulant] își schimbă de la sine direcția, purtînd peste capetele a sute de muncitori un trup de fier roșu. SAHIA, N. 33. DLRLC
    • format_quote Dă foc casei de aramă... de se face casa roșă cum e jăraticul. CREANGĂ, O. A. 251. DLRLC
    • 4.1. Fier roșu = bucată de fier incandescent cu care se însemnează animalele (odinioară și sclavii, ocnașii etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Calificația ce da persoanelor despre care vorbea era atît de ingenioasă, încît ai fi zis că le pune un fier roșu pe frunte. BOLINTINEANU, O. 378. DLRLC
  • 5. figurat Comunist. DEX '09 DEX '98
    sinonime: comunist
    • format_quote Mult te-ai schimbat în opiniile politice!... Ar zice cineva că ești roșu! Toată țara este roșie. BOLINTINEANU, O. 457. DLRLC
    • format_quote Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț. EMINESCU, O. I 62. DLRLC
    • diferențiere Inspirat sau pătruns de idei revoluționare; creat de o mișcare revoluționară (în special de cea comunistă, bolșevică). DLRLC
    • 5.1. Gărzile roșii = detașamente de muncitori, organizate în Rusia în timpul Revoluției din 1917. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 5.2. Armata Roșie. DLRLC
    • 5.3. Colț roșu. DLRLC
  • chat_bubble Ban roșu. DLRLC
etimologie:

roșusubstantiv neutru

  • 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată în marginea acestuia dinspre lungimile de undă mari; culoarea sângelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luncile de sălcii, desișurile de lozii își amestecau verdele, galbenul și roșul. SADOVEANU, O. VIII 135. DLRLC
    • format_quote Roșul macului îți lăcrămează ochiul. SAHIA, N. 24. DLRLC
    • format_quote Spre răsărit o pată de un roșu-pal se întindea între cer și apă. BART, S. M. 95. DLRLC
    • 1.1. concretizat Vopsea roșie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumești imaginare... Constelațiuni zugrăvite cu roș, calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă. EMINESCU, N. 45. DLRLC
      • 1.1.1. chimie Roșu de Congo = colorant organic de sinteză, care se prezintă ca o pulbere roșie, foarte ușor solubilă în apă, folosit în vopsitorie și ca indicator în chimia analitică. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De (sau din) roșu = (despre clădiri) cu zidăria de cărămidă terminată și cu acoperișul pus (rămânând de lucrat interiorul și tencuielile). DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Până la roșu = (despre metale) până la starea de incandescență. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Înfierbîntă un fier lat pînă la roș. ȘEZ. III 202. DLRLC
    • chat_bubble A vedea (sau a i se face cuiva) roșu (înaintea ochilor) = a se înfuria, a se enerva foarte tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mi s-a făcut roșu înaintea ochilor... Pe cine să iau de gît? PREDA, Î. 24. DLRLC
  • 2. Fard de culoare roșie pentru obraz și buze. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ruj
    • format_quote Își scoase oglinda, roșul și pudra. C. PETRESCU. C. V. 124. DLRLC
  • 3. Țesătură, panglică, broderie de culoare roșie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote L-am văzut... purtînd pinteni și șapcă cu roșu. NEGRUZZI, S. I 70. DLRLC
    • format_quote Pe fereastră se uita, Se uita și se mira: Fi-vor spinii înfloriți, Ori-s turcii învăliți, Tot cu roșu-mpodobiți? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 432. DLRLC
  • 4. Culoarea uneia dintre cărțile de joc, în formă de inimă roșie. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble De roșu = de culoarea numită cupă. DLRLC
      • format_quote De roșu, de ghindă, de tobă ori de verde? CARAGIALE, T. II 97. DLRLC
etimologie:

roșu, roșiisubstantiv masculin

  • 1. Adept al comunismului. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere mai ales la plural Adept al unor idei progresiste sau revoluționare, luptător pentru cauza unei revoluții. DLRLC
    • 1.1. Poreclă dată de adversari membrilor aripii radicale a partidului liberal din România din a doua jumătate a secolului XIX. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cine a adus aici pe acest roșu? întrebă principele Iordache. BOLINTINEANU, O. 424. DLRLC
  • 2. învechit (la) plural Corp de trupă de călăreți sau de pedestrași în vechea armată a Moldovei, compus din boierii de țară (cu uniformă de culoare roșie). DEX '09 DLRLC
    • format_quote La 1630, aga Matei Basarab, cu roșii de peste Olt, se răscoală împotriva lui Leon-vodă. BĂLCESCU, O. I 15. DLRLC
    • format_quote Șade domnul Negru-vodă. Dar cu el cin’ mai ședea? Roșii după Dîmbovița. MAT. FOLK. 100. DLRLC
    • 2.1. (la) singular Ostaș din acest corp de trupă. DEX '09 DLRLC
etimologie:

brad-roșu, brazi-roșiisubstantiv masculin

busuioc-roșusubstantiv masculin

  • chat_bubble compus Plantă erbacee ornamentală, cu flori mici, roșii, dispuse în spice (Amaranthus caudatus). DEX '09

deget-roșusubstantiv masculin

degețel-roșu, degeței-roșiisubstantiv masculin

fluture-roșu, fluturi-roșiisubstantiv masculin

  • 1. Fluture cu aripi roșii și cu baza aripilor neagră (Vanessa urticae). DEX '09

găinușă-de-baltă, găinușe-de-baltăsubstantiv feminin

  • 1. Pasăre migratoare acvatică, cu penaj negru, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). DEX '09 DLRLC

iarbă-roșiesubstantiv feminin

pir-roșusubstantiv masculin

pițigoi-roșu, pițigoi-roșiisubstantiv masculin

plescaiță-roșiesubstantiv feminin

știr-roșusubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee ornamentală cu frunzele roșii și cu flori purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subțioara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri (Amarantus sanguineus). DLRLC

țap-roșu, țapi-roșiisubstantiv masculin

  • 1. Masculul căprioarei. DLRLC
    sinonime: căprior

vioară-roșie, vioare-roșiisubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.