opțiuni
  • info

20 de definiții pentru roșcovan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROȘCOVAN, -Ă, roșcovani, -e, adj. (Adesea substantivat) (Cu fața) de culoare roșie; cu reflexe roșietice. [Var.: (reg.) roșcodan, -ă adj.] – Roșcă + suf. -ovan.

ROȘCOVAN, -Ă, roșcovani, -e, adj. (Adesea substantivat) (Cu fața) de culoare roșie; cu reflexe roșietice. [Var.: (reg.) roșcodan, -ă adj.] – Roșcă + suf. -ovan.

roșcovan1, ~ă [At: KLEIN, D. 414 / V: (reg) ~oban, ~odan, ~cuban, (rar) ~olan / Pl: ~i, ~e / E: roșcă + -ovan] 1-2 smf, a (Om) roșu (46) la față (datorită circulației sangvine). 3-4 smf, a (Om) roșcat (2). 5 a (D. părul sau blana animalelor) Roșcat. 6-7 smf, a (Reg; îf roșcuban) (Cal) cu părul roșcat Si: roib.

ROȘCOVAN, -Ă, roșcovani, -e, adj. De culoare roșie sau cu reflexe roșietice. Covaci... avea o față trasă, roșcovană. DUMITRIU, N. 194. Într-o fereastră se ivi un cap cu coade roșcovane. GALAN, Z. R. 9. Ne latră dulăul roșcovan. STANCU, D. 238. ◊ (Substantivat) Trîntit pe spate, roșcovanul asculta cu luare-aminte. GALAN, Z. R. 378. ◊ (Rar, despre lucruri) Dă de un păr cu niște pere... galbine-roșcovane și mari ca ouăle celea de gîscă. RETEGANUL, P. II 77. - Variante: roșcoban, -ă (ȘEZ. II 34), roșcodan, -ă. (DELAVRANCEA, O. II 212, CARAGIALE, M. 45) adj.

ROȘCOVAN ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care are fața roșie. 2) În care predomină culoarea roșiatică; roșcat. /roșu + suf. ~ovan

roșcovan a. și m. cu obrajii roșii. [V. roșcă].

roșcován, -ă adj. (d. roșcat și infl. de roșcovă orĭ de bețivan). Cu față roșie (ca oameniĭ bălanĭ).

ROȘCODAN, -Ă adj. v. roșcovan.

roșcoban, ~ă a vz roșcovan

roșcodan, ~ă a vz roșcovan

roșcolan, ~ă a vz roșcovan

roșcuban, ~ă a vz roșcovan

ROȘCOBAN, -Ă adj. v. roșcovan.

roșcodán, -ă adj. f. (d. roșcovan și infl. de codană). Fam. Cu fața roșie și sănătoasă, vorbind despre fetele bălane. Subst. O roșcodană (Rar masc.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

roșcovan adj. m., pl. roșcovani; f. roșcovană, pl. roșcovane

roșcovan adj. m., pl. roșcovani; f. roșcovană, pl. roșcovane

roșcovan adj. m., pl. roșcovani; f. sg. roșcovană, pl. roșcovane

roșcovan.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROȘCOVAN adj. v. roșcat.

ROȘCOVAN adj. arămiu, roșcat, roșiatic, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț. (Cu părul ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

roșcovan Pentru etimologie, TDRG trimite la roșcat, fără altă explicație. DU, CADE (și după ei, ca de obicei, DLRM) consideră pe roșcovan ca derivat de la roșcă (acesta din urmă e ca și necunoscut, pe cînd roșcovan e general); Scriban pornește de la roșcat, care ar fi fost influențat de roșcovă sau de bețivan (?); Ciorănescu propune o încrucișare a numelui de plantă rîșcov cu roșu. Mi se pare mult mai normal să pornim de la roșcovă, care are culoarea roșie, deși asemănarea de formă cu adjectivul roșu e accidentală.

Intrare: roșcovan
roșcovan adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșcovan
  • roșcovanul
  • roșcovanu‑
  • roșcovană
  • roșcovana
plural
  • roșcovani
  • roșcovanii
  • roșcovane
  • roșcovanele
genitiv-dativ singular
  • roșcovan
  • roșcovanului
  • roșcovane
  • roșcovanei
plural
  • roșcovani
  • roșcovanilor
  • roșcovane
  • roșcovanelor
vocativ singular — —
plural — —
roșcodan adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșcodan
  • roșcodanul
  • roșcodanu‑
  • roșcodană
  • roșcodana
plural
  • roșcodani
  • roșcodanii
  • roșcodane
  • roșcodanele
genitiv-dativ singular
  • roșcodan
  • roșcodanului
  • roșcodane
  • roșcodanei
plural
  • roșcodani
  • roșcodanilor
  • roșcodane
  • roșcodanelor
vocativ singular — —
plural — —
roșcuban
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roșcolan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roșcoban adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșcoban
  • roșcobanul
  • roșcobană
  • roșcobana
plural
  • roșcobani
  • roșcobanii
  • roșcobane
  • roșcobanele
genitiv-dativ singular
  • roșcoban
  • roșcobanului
  • roșcobane
  • roșcobanei
plural
  • roșcobani
  • roșcobanilor
  • roșcobane
  • roșcobanelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roșcovan, roșcovanăadjectiv

  • 1. adesea substantivat (Cu fața) de culoare roșie; cu reflexe roșietice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: roșcat
    • format_quote Covaci... avea o față trasă, roșcovană. DUMITRIU, N. 194. DLRLC
    • format_quote Într-o fereastră se ivi un cap cu coade roșcovane. GALAN, Z. R. 9. DLRLC
    • format_quote Ne latră dulăul roșcovan. STANCU, D. 238. DLRLC
    • format_quote Trîntit pe spate, roșcovanul asculta cu luare-aminte. GALAN, Z. R. 378. DLRLC
    • format_quote rar (Despre lucruri) Dă de un păr cu niște pere... galbine-roșcovane și mari ca ouăle celea de gîscă. RETEGANUL, P. II 77. DLRLC
etimologie:
  • Roșcă + sufix -ovan. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.