23 de definiții pentru roșiatic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROȘIATIC, -Ă, roșietici, -ce, adj. Care bate în roșu, în care predomină nuanța de roșu. [Pr.: -și-a-.Var.: roșietic, -ă, roșiatec, -ă, roșatic, -ă, roșatec, -ă adj.] – Roșu + suf. -atic.

ROȘIATIC, -Ă, roșietici, -ce, adj. Care bate în roșu, în care predomină nuanța de roșu. [Pr.: -și-a-.Var.: roșietic, -ă, roșiatec, -ă, roșatic, -ă, roșatec, -ă adj.] – Roșu + suf. -atic.

roșiatic, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 2071/28 / P: ~și-a~ / V: ~tec, ~ietic, ~șatec, ~șatic, ~șetic / E: roș(u) + -atic] 1-2 (Șhp) Care bate în roșu (1) Si: roșior (1-2), roșiu1, rumeniu (1-2) (rar) roșcatic (1-2), (îrg) roșiat (1-2).

ROȘIATIC, -Ă, roșietici, -e, adj. (Și în forma roșietic) Care bate în roșu, în care predomină nuanța de roșu. Gura sobei mai împrăștia o dată pentru cîteva clipe o lumină slabă, roșiatică, care nu lumina nimic. DUMITRIU, N. 132. Coasta înaltă, roșietică, dintr-un șirag de stînci colțurate... oprește vîntul. BART, S. M. 20. Se vedea, cetatea, care acum stetea-n zarea roșiatică a unui foc mare, ca o mogîldeață nemișcată. SLAVICI, O. I 215. – Variante: roșietic, -ă, roșiatec, -ă (DUNĂREANU, CH. 8), roșatic, -ă (ODOBESCU, S. III 20), roșatec, -ă (NEGRUZZI, S. II 47) adj.

ROȘIATIC ~a (roșietici, roșietice) Care bate în roșu; cu nuanță roșie. Rochie ~ă. [Sil. -și-a-] /roșu + suf. ~atic

roșiátic, -ă adj. (d. roș, vechĭ roșiŭ, cu suf. -atic). Cam roș, care bate’n roș: florile măruluĭ îs roșiatice. – În est roșietic.

ROȘATEC, -Ă adj. v. roșiatic.

ROȘATIC, -Ă adj. v. roșiatic.

ROȘIATEC, -Ă adj. v. roșiatic.

ROȘIETIC, -Ă adj. v. roșiatic.

brun-roșietic, -ă adj. Nuanță de maron ◊ „Începând cu 1969, anul când au apărut primele simptome ale catastrofalei secete din Africa, în America Centrală și de Nord au fost înregistrate particule de praf brun-roșietic de proveniență sahariană – fenomen pus în legătură de către specialiști cu serioase perturbări climatice.” Sc. 29 XII 74 p. 5 (din brun + roșietic)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!roșiatic (desp. -și-a-) adj. m., pl. roșiatici; f. roșiatică, pl. roșiatice

roșiatic (-și-a-) adj. m., pl. roșietici (-și-e-); f. roșiatică, pl. roșietice

roșiatic adj. m. (sil. -și-a-), pl. roșietici (sil. -și-e-); f. sg. roșiatică, pl. roșietice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROȘIATIC adj. 1. v. roșcat. 2. arămiu, roșcat, roșcovan, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț. (Cu părul ~.) 3. frez, roșcat, trandafiriu. (O rochie ~.)

ROȘIATIC adj. 1. cărămiziu, roșcat, (reg.) roșiu, (prin Olt.) roșcav, (înv.) roșcatic. (De culoare ~.) 2. arămiu, roșcat, roșcovan, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț. (Cu părul ~.) 3. frez, roșcat, trandafiriu. (O rochie ~.)

Intrare: roșiatic
roșiatic adjectiv
  • silabație: ro-și-a-tic info
adjectiv (A62)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșiatic
  • roșiaticul
  • roșiaticu‑
  • roșiatică
  • roșiatica
plural
  • roșietici
  • roșieticii
  • roșietice
  • roșieticele
genitiv-dativ singular
  • roșiatic
  • roșiaticului
  • roșietice
  • roșieticei
plural
  • roșietici
  • roșieticilor
  • roșietice
  • roșieticelor
vocativ singular
plural
roșatec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșatec
  • roșatecul
  • roșatecu‑
  • roșatecă
  • roșateca
plural
  • roșateci
  • roșatecii
  • roșatece
  • roșatecele
genitiv-dativ singular
  • roșatec
  • roșatecului
  • roșatece
  • roșatecei
plural
  • roșateci
  • roșatecilor
  • roșatece
  • roșatecelor
vocativ singular
plural
roșetic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roșatic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșatic
  • roșaticul
  • roșaticu‑
  • roșatică
  • roșatica
plural
  • roșatici
  • roșaticii
  • roșatice
  • roșaticele
genitiv-dativ singular
  • roșatic
  • roșaticului
  • roșatice
  • roșaticei
plural
  • roșatici
  • roșaticilor
  • roșatice
  • roșaticelor
vocativ singular
plural
roșiatec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșiatec
  • roșiatecul
  • roșiatecu‑
  • roșiatecă
  • roșiateca
plural
  • roșiateci
  • roșiatecii
  • roșiatece
  • roșiatecele
genitiv-dativ singular
  • roșiatec
  • roșiatecului
  • roșiatece
  • roșiatecei
plural
  • roșiateci
  • roșiatecilor
  • roșiatece
  • roșiatecelor
vocativ singular
plural
roșietic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșietic
  • roșieticul
  • roșieticu‑
  • roșietică
  • roșietica
plural
  • roșietici
  • roșieticii
  • roșietice
  • roșieticele
genitiv-dativ singular
  • roșietic
  • roșieticului
  • roșietice
  • roșieticei
plural
  • roșietici
  • roșieticilor
  • roșietice
  • roșieticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roșiatic, roșiaticăadjectiv

  • 1. Care bate în roșu, în care predomină nuanța de roșu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gura sobei mai împrăștia o dată pentru cîteva clipe o lumină slabă, roșiatică, care nu lumina nimic. DUMITRIU, N. 132. DLRLC
    • format_quote Coasta înaltă, roșietică, dintr-un șirag de stînci colțurate... oprește vîntul. BART, S. M. 20. DLRLC
    • format_quote Se vedea, cetatea, care acum stetea-n zarea roșiatică a unui foc mare, ca o mogîldeață nemișcată. SLAVICI, O. I 215. DLRLC
etimologie:
  • Roșu + sufix -atic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.