rozacee sf [At: NEGRUZZI, S. I, 103 / Pl: ~ / E: fr rosacées] 1 (Lpl) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, cu flori de obicei hermafrodite, din care fac parte trandafirul, măceșul, mărul, părul etc. 2 Plantă din familia rozacee (1).

ROZACEE s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, cu flori dispuse simetric, din care fac parte trandafirul și majoritatea pomilor fructiferi de la noi. Mărul, părul, prunul fac parte din familia rozaceelor.

ROZACEE² s.f. (Med.) Cuperoză. [< fr. rosacée].

ROZACEE¹ s.f.pl. Familie de plante lemnoase și erbacee dicotiledonate, cu staminele inserate pe caliciu, avînd ca tip trandafirul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. rosacées].

ROZACEE² s. f. cuperoză. (< fr. rosacée)

ROZACEE¹ s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, cu staminele inserate pe caliciu: trandafirul. (< fr. rosacées)

ROZACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee și lemnoase, cu flori viu colorate și plăcut mirositoare (reprezentanți: trandafirul, măceșul, caisul, cireșul etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. rosace

rozacee n. pl. familie de plante al căror tip e roza.

rozaceu, ~ee a [At: BELEA, P. A. 159 / Pl: ~ei, ~ee / E: fr rosacée, lat rosaceus, -a, -um] (Rar) Care bate în roz (1).

ROZACEU, -EE adj. (Liv.) Care bate în roz. [< fr. rosacé, lat. rosaceus].

ROZACEU, -EE adj. care bate în roz. (< fr. rosacé, lat. rosaceus)

rozacéŭ, -ée adj. (lat. rosáceus, fr. rosacé). Bot. Din familia rozeĭ. S. f., pl. tot ee. O familie de plante al căror tip e roza și din care maĭ fac parte fragu, măru, prunu, caisu, migdalu ș. a.

rozacee s. f., art. rozaceea, g.-d. art. rozaceei; pl. rozacee

rozacee s. f., art. rozaceea, g.-d. art. rozaceei; pl. rozacee

rozacee s. f., pl. rozacee

rozacee

rozacee pl.

ACNEE ROZACEE s. v. cuperoză.