4 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RO s. f. Picături de apă care acoperă dimineața suprafața pământului, obiectele de pe sol, vegetația etc., formate prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă în momentul în care temperatura scade până la punctul la care vaporii ajung la saturație. ◊ (Fiz.) Temperatură de rouă = temperatură la care trebuie răcit, sub presiune constantă, un amestec de vapori și gaze cu conținut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturației cu vapori, să apară primele picături de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. ◊ Loc. adv. Pe rouă (nescuturată) = dis-de-dimineață. ◊ Compus: roua-cerului = mică plantă erbacee insectivoră, cu flori mici, albe și cu frunze lunguiețe dispuse în rozetă bazală, acoperite de peri care secretă o substanță vâscoasă (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-uă] – Lat. ros, roris.

RO s. f. Picături de apă care acoperă dimineața suprafața pământului, obiectele de pe sol, vegetația etc., formate prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă în momentul în care temperatura scade până la punctul la care vaporii ajung la saturație. ◊ (Fiz.) Temperatură de rouă = temperatură la care trebuie răcit, sub presiune constantă, un amestec de vapori și gaze cu conținut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturației cu vapori, să apară primele picături de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. ◊ Loc. adv. Pe rouă (nescuturată) = dis-de-dimineață. ◊ Compus: roua-cerului = mică plantă erbacee insectivoră, cu flori mici, albe și cu frunze lunguiețe dispuse în rozetă bazală, acoperite de peri care secretă o substanță vâscoasă (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-uă] – Lat. ros, roris.

ro sf [At: PSALT. HUR. 114 2/23 / V: (îrg) roauă, (reg) ra sf, roor sn, (înv) ruore ssp / Pl: (înv) ~ / E: ml ros, roris] 1 Picături de apă formate în timpul nopților senine de primăvară, vară și toamnă prin condensarea vaporilor din atmosferă și care se depun pe pământ și pe obiectele aflate în aer liber. 2 (Îs) ~ dulce Nectarul florilor. 3 (Îs) înghețată Promoroacă. 4 (Îlav) Pe ~ (nescuturată) De dimineață. 5 (Reg; îe) Domn de ~ Om cu pretenții. 6 (Reg; și determinat prin „de ploaie”) Ploaie măruntă și de scurtă durată Si: bură2 (1). 7 (Bot; șîc ~ua-cerului) ~ua- soarelui Mică plantă erbacee, insectivoră, din familia framineelor, cu flori mici, albe și cu frunze lunguiețe, cu peri secretori Si: rocă2 (Drosera rotundifolia). 8 (Bot; îae) Mană-de-apă (Glyceria aquatica).

RO s. f. Picături de apă care se formează în timpul nopților de primăvară, vară și toamnă, prin condensarea vaporilor din atmosferă, și se depun pe plante, pe pămînt și pe lucrurile lăsate în aer liber. Cîmpia scoate-n brazde bijuterii de rouă și pomii pun coroane și nimburi pentru mine. ARGHEZI, V. 121. Frumoasă ești, pădurea mea... Cînd strălucesc sub rouă grea Cărări de soare pline. TOPÎRCEANU, B. 8. Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură. În curînd și el apare pe-orizontul aurit, Sorbind roua dimineții de pe cîmpul înverzit. ALECSANDRI, O. 175. Rîul adapă cîmpul ce roua însmălțează; Răcoarea dă viață. HELIADE, 0. I 183. ◊ (Metaforic) Cînd trecea prea multă vreme, și după paloarea feții, și după roua frunții, înțelegeam că e la marginea puterilor. GALACTION, O. I 95. S-ar putea deștepta... mii de idei energice și salubre care ar scălda mintea obosită și sufletul amorțit în roua întăritoare a timpilor de antică vîrtoșie trupească. ODOBESCU, S. III 51. ◊ Loc. adv. Pe rouă = dis-de-dimineață. Trifoiul e bun de tăiat pe rouă.Loc. adj. Ca roua = fraged. De rouă = limpede, curat. Vreau cu noaptea să rămîn, Ca să-i sărut privirile de rouă. BENIUC, V. 45. ◊ Compus: (Transilv.) roua-cerului = mică plantă erbacee, insectivoră, cu flori mici, cu frunze acoperite cu peri secretori, de care se prind insectele; crește prin turbării (specii de Drosera).

RO f. 1) Picături mici de apă care se formează prin condensarea vaporilor din atmosferă și care se depun pe suprafața pământului în nopțile sau în diminețile răcoroase de vară. ◊ Pe ~ de dimineață; în zorii zilei. 2): Roua-cerului plantă erbacee, insectivoră, cu flori mici albe, cu frunze acoperite cu peri, care secretă o substanță cu ajutorul căreia sunt digerate insectele. [G.-D. rouăi] /<lat. ros, roris

rouă f. 1. aburi ce se depun noaptea în formă de picături mici pe corpurile expuse la aer: cade rouă; rouă dulce, miere nelucrată încă de albine și sucul dulce al florilor; roua cerului, mică plantă insectivoră ai cării peri glanduloși secretează o substanță vâscoasă, de care rămân alipite insectele, digerate de celulele frunzelor sale (Drosera rotundifolia); 2. lichid ce picură și ușurează: roua lacrimilor; 3. fig. ce piere sau se trece curând: ca roua trec tinerețele. [Lat. ROS].

róŭă f. fără pl., gen., roŭăĭ (d. lat. ros, róris. Din ros s’a făcut *ro, apoĭ roŭă, ca zi, ziŭă). Picăturĭ de apă care cad din aer și se depun pe pămînt în nopțile senine. (Roŭa se observă maĭ ales în ĭarbă dimineața): pică saŭ cade roŭă. Roŭa ceruluĭ, o plantă insectivoră aĭ căreĭ perĭ glanduloșĭ secretează un cleĭ de care se lipesc insectele, pe al căror corp îl mistuĭe planta încet-încet (drósera rotundifolia). – Vechĭ roáo, roáă, róo și roáŭă, roáoă, róoă, róă (care une-orĭ îs numaĭ variante grafice. Cp. cu noŭa, ziŭa, pe care uniĭ le scriŭ nooa, zioa). Pl. articulat rourele în Ps. Șch. și la Cor.

roua [At: MUREȘANU, P. 7/1 / Pzi: rouea / E: rouă] 1 vi A roura (1). 2-3 vtr A (se) uda cu rouă (1). 4 vi A cădea puțină ploaie 5 vii A ploua mărunt Si: a burnița, (rar) a bura1, (reg) a burlița, (îvp) a roura (7).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

roua-cerului (plantă) s. f. art., g.-d. art. rouăi-cerului

!roua-cerului (plantă) s. f. art., g.-d. art. rouăi-cerului

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RO s. (BOT.) roua-cerului (Drosera rotundifolia) = roua-soarelui, (prin Transilv.) rocă; roua-soarelui v. roua-cerului.

ROUA vb. v. bura, burnița, țârcâi, țârâi.

ROUA-CERULUI s. v. mană-de-apă.

roua vb. v. BURA. BURNIȚA. ȚÎRCÎI. ȚÎRÎI.

ROUA-CERULUI s. (BOT.; Drosera rotundifolia) (prin Transilv.) rocă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ro s. f. – Apă provenită din condensarea vaporilor din atmosferă, care se depune pe pămînt, pe plante etc. – Var. înv. ro(a)o, ro(a)ă. Mr. aroauă, arao, megl. rauă. Lat. rōs, rōrem (Pușcariu 1477; REW 7374), cf. prov., cat. ros; dar mecanismul de transmitere este discutabil. S-a sugerat o var. *rōlla (Candrea, Éléments, 75), care nu pare justificată. Un *rōs, n., cu rezultatul rom. *rorouă ca ziziuă (Philippide, Principii, 66; Pușcariu 1477; Iordan, Dift., 189) este dubios, dacă se ia în considerație paralelismul cu nosnoi, dosdoi, post(i)poi etc. S-a crezut într-o modificare de decl. rōs, *rǒvem ca bōs, bǒvem (Meyer, Alb. St., IV, 45); sau într-un rezultat *rore (cf. logud. rore, Wagner 112), cu disimilarea celui de-al doilea r (Tiktin; Skok, Arch. Rom., VIII, 158; Graur, BL, III, 51). Nici una dintre explicații nu este suficient de clară. Dacă „la brisure” între cei doi r ar fi o certitudine (cf. prooroc), s-ar putea porni de la *rore*roore*rouri, care, desigur, s-ar fi simțit ca un pl., de unde sing. regresiv rouă. În realitate nici „la brisure” nu ne pare sigură, nici sing. n-ar trebui să fie f.; cf. totuși toate der. acestui cuvînt, care nu pleacă de la rouă, ci postulează un rouri. Der. roura (var. înroura, înroua), vb. (a acoperi cu rouă; a umezi; a burnița), din lat. rōrāre (Pușcariu 1478; Tiktin; Candrea) dacă se admite o „brisure” ror- › roor- (Graur, BL, III, 50), sau mai probabil de la un pl. *rouri, ca hainăînhăinura, cornîncornora, fașeînfășura etc.; rourică, s. f. (firuță, Glyceria fluitans); rouros, adj. (plin de rouă; umed). Cf. rourușcă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rouă, s.f. – (bot.) Roua-cerului, plantă insectivoră ce își completează necesarul de substanțe proteice extrăgându-le din corpul insectelor capturate cu ajutorul bobițelor transparente de clei din vârful perișorilor de pe frunze (Drosera rotundifolia). Florile sunt de obicei de culoare alb sau roz (Monumente, 1976: 59). Semnalată în Maramureș, în complexul mlăștinos Vlășchinescu, de pe platoul vulcanic Izvoare, dar și în tăul Tribșor, situat la hotarul loc. Săpânța, sub vf. Tribșor (976 m), precum și în Munții Rodnei (Muntele Bătrâna), în Tăul Muced, în bazinul superior al văii Izei (v. Timur, 2007). – Lat. ros, roris „rouă” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).

efect de rouă, (engl.= dew effect) referitor la fenomenul de pierdere a luciului granulelor sedimentare din zonele deșertice, ca urmare a dizolvării selective a supr. lor în timpul nopții, de către picăturile de apă îmbogățită cu CO2. E.r. afectează în special clastele carbonatice.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROUĂ, munt. (BG LIII 156), < subst.

DROSERA L., ROUA CERULUI, fam. Droseraceae. Gen originar din Africa de S, Asia, Australia, America, Brazilia, Europa, Noua Zeelandă, cca 87 specii, mici, erbacee, de obicei perene. Frunze lung-pețiolate, în rozete radicale sau alterne, pe tulpină orbiculară, cu peri roșietici, digestivi, glanduloși, pe vîrful fiecărei glandule cu cîte o picătură lucitoare de substanță vîscoasă. Flori albe sau roz-pal (caliciul cu 5 sau 8 sepale, puțin concrescute la bază, corolă cu 5 sau 8 petale care se usucă devreme, 4-8 stamine. 5 stile, de obicei 3, bifide, libere sau concrescute la bază, ovar cu o singură lojă), așezate terminal, în raceme. Fructe, capsule cu numeroase semințe.

Intrare: Rouă
Rouă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Rouă
Intrare: rouă
substantiv feminin (F99)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ro
  • roua
plural
genitiv-dativ singular
  • rouăi
plural
vocativ singular
plural
rauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ruore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roo
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: roua
verb (V214)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • roua
  • rouare
  • rouat
  • rouatu‑
  • rouând
  • rouându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • rouea
(să)
  • roueze
  • roua
  • rouă
  • rouase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
Intrare: roua-cerului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roua-cerului
plural
genitiv-dativ singular
  • rouăi-cerului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rosubstantiv feminin

  • 1. Picături de apă care acoperă dimineața suprafața pământului, obiectele de pe sol, vegetația etc., formate prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă în momentul în care temperatura scade până la punctul la care vaporii ajung la saturație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: roușoară
    • format_quote Cîmpia scoate-n brazde bijuterii de rouă și pomii pun coroane și nimburi pentru mine. ARGHEZI, V. 121. DLRLC
    • format_quote Frumoasă ești, pădurea mea... Cînd strălucesc sub rouă grea Cărări de soare pline. TOPÎRCEANU, B. 8. DLRLC
    • format_quote Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură. În curînd și el apare pe-orizontul aurit, Sorbind roua dimineții de pe cîmpul înverzit. ALECSANDRI, O. 175. DLRLC
    • format_quote Rîul adapă cîmpul ce roua însmălțează; Răcoarea dă viață. HELIADE, 0. I 183. DLRLC
    • format_quote metaforic Cînd trecea prea multă vreme, și după paloarea feții, și după roua frunții, înțelegeam că e la marginea puterilor. GALACTION, O. I 95. DLRLC
    • format_quote metaforic S-ar putea deștepta... mii de idei energice și salubre care ar scălda mintea obosită și sufletul amorțit în roua întăritoare a timpilor de antică vîrtoșie trupească. ODOBESCU, S. III 51. DLRLC
    • 1.1. fizică Temperatură de rouă = temperatură la care trebuie răcit, sub presiune constantă, un amestec de vapori și gaze cu conținut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturației cu vapori, să apară primele picături de lichid. DEX '09 DEX '98
etimologie:

roua-ceruluisubstantiv feminin articulat

  • 1. Mică plantă erbacee insectivoră, cu flori mici, albe și cu frunze lunguiețe dispuse în rozetă bazală, acoperite de peri care secretă o substanță vâscoasă (Drosera rotundifolia). DEX '09 DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic