Rousseau (Jean Jacques) m. (cit. Jan Jak Ruso), filozof și scriitor francez, născut la Geneva, celebru prin mizantropia și bizareria caracterului său, autorul romanului Noua Heloiza și al Contractului social, izvorul tuturor ideilor democratice cari domină societatea modernă (1712-1773).

ROUSSEAU [rusó], Henri, zis Le Douanier („Vameșul”) (1844-1910), pictor francez. Autodidact. Reprezentant al picturii naive. A evocat cu ingenuitate aspecte din cartierele pariziene, scene exotice, alegorice, în compoziții pline de fantezie, de un colorit viu și armonios, în care formele sunt precis decupate („Războiul”, „Plimbare”, „O nuntă la țară”, „Vrăjitoare de șerpi”, „Leul flămând”, „Muza și poetul”, „Visul”, „Țigancă adormită”).

ROUSSEAU [rusó], Jean-Jacques (1712-1778), filozof, scriitor și muzician francez. Reprezentant al romantismului. Colaborator al Enciclopediei. Autor al „Contractului social”, potrivit căruia, în starea naturală, viața este liberă și independentă, iar neajunsurile condiției umane au fost la origine societatea. Salvarea este posibilă printr-o organizare politică centrată pe ideea de libertate și de voință generală („Discurs asupra inegalității”). Doctrina politică a lui R. avea să devină platforma democrației radicale iacobine în timpul Revoluției Franceze. Concepția sa pedagogică preconizează educația conform cu natura proprie a copilului („Emil sau despre educație”). Principiul revenirii la natură (denumit ulterior „rousseauism”) și ideea primordialității sentimentului în raport cu rațiunea (caracteristică și pentru deismul său), care străbat principalele scrieri literare ale lui R. (romanul epistolar „Iulia sau noua Eloiză”, „Confesiunile”), au făcut din el un precursor al romantismului francez și european. Ca muzician a compus muzică de operă („Vrăjitorul satului”, „Pygmalion”), cântece; autor al unui sistem de notație muzicală; a abordat probleme de estetică și de teorie a muzicii.

ROUSSEAU [rusó], Théodore (1812-1867), pictor francez. Unul dintre promotorii grupului de la Barbizon. Peisaje evocând poezia pădurii („Toamnă”, „Margine de pădure”, „După ploaie”, „Mlaștină”).