ROURÁ, pers. 3 rourează, vb. I. 1. Intranz. A cădea rouă. 2. Tranz. și refl. A (se) umezi, a (se) acoperi cu stropi ca de rouă. [Pr.: ro-u-] – Lat. rorare (după rouă).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ROURÁ ~eáză 1. intranz. A cădea rouă. 2. tranz. A face să se roureze. /<lat. rorare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ROURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se acoperi cu stropi ca de rouă. /<lat. rorare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROURÁ vb. a se înroura. (Iarba s-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROURÁ vb. v. bura, burnița, pica, picura, țârcâi, țârâi, uda, umezi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rourá vb. (sil. ro-u-), ind. prez. 3 sg. roureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink