ROTUNJITÓR, rotunjitoare, s. n. Unealtă care servește la fasonarea, îndepărtarea sau netezirea pieselor cu secțiune circulară. – Rotunji + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ROTUNJITÓR ~oáre n. Unealtă pentru fasonarea sau pentru netezirea pieselor de formă rotundă. /rotund + suf. ~ior
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rotunjitór s. n., pl. rotunjitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

ROTUNJITÓR (‹ rotunji) s. n. Unealtă compusă dintr-o matriță cu fața de lucru concavă și dintr-un ciocan rotunjitor (care este lovit cu barosul), folosit la fasonarea manuală a pieselor cu secțiune circulară.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink