8 definiții pentru rotunjitor
Explicative DEX
ROTUNJITOR, rotunjitoare, s. n. Unealtă care servește la fasonarea, îndepărtarea sau netezirea pieselor cu secțiune circulară. – Rotunji + suf. -tor.
ROTUNJITOR, rotunjitoare, s. n. Unealtă care servește la fasonarea, îndepărtarea sau netezirea pieselor cu secțiune circulară. – Rotunji + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rotunjitor sn [At: DL / Pl: ~oare / E: rotunji + -tor] Unealtă pentru fasonarea pieselor cu secțiune circulară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROTUNJITOR, rotunjitoare, s. n. Unealtă care servește la fasonarea, îndreptarea sau netezirea pieselor cu secțiune circulară.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROTUNJITOR ~oare n. Unealtă pentru fasonarea sau pentru netezirea pieselor de formă rotundă. /rotund + suf. ~ior
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
rotunjitor s. n., pl. rotunjitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rotunjitor s. n., pl. rotunjitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rotunjitor s. n., pl. rotunjitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
ROTUNJITÓR (< rotunji) s. n. Unealtă compusă dintr-o matriță cu fața de lucru concavă și dintr-un ciocan rotunjitor (care este lovit cu barosul), folosit la fasonarea manuală a pieselor cu secțiune circulară.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rotunjitor, rotunjitoaresubstantiv neutru
- 1. Unealtă care servește la fasonarea, îndepărtarea sau netezirea pieselor cu secțiune circulară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Rotunji + -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.