ROTUNJOR, -OARĂ, rotunjori, -oare, adj., s. f. pl. 1. Adj. Diminutiv al lui rotund. 2. S. f. pl. Mică plantă erbacee cu frunze lungi, lucitoare și flori roșii-purpurii, dispuse într-un capitul mic situat în vârful tulpinii. (Homogyne alpina). [Var.: rotungior, -oară adj.] – Rotund + suf. -ior.

rătundioară sf vz rotunjor

rătungior, ~oară a, sf vz rotunjor

rătunșor, ~oară a vz rătunjor

rătunzioară sf vz rotunjor

retunsoare sf vz rotunjor

rotundior v vz rotunjor

rotunjor, ~oară [At: CANTEMIR, IST, 107 / V: (reg) ~nzior, rătundioară, rătungior, răt~, rătunșoare, rătunșor, rătunzioară, retunsoare sf, ~ndior, ~nzor / Pl: ~i, ~oare / E: rotund + -ior] 1-2 a (Șhp) (Cam) rotund (1) Si: rotunjel (1-2), (reg) rotunduț (1-2), (îvr) rotunjos (1-2). 3-4 a (Șhp) Grăsuț (1-2). 5 sf Plantă din familia compozitelor, cu tulpina păroasă, cu frunze lungi, lucitoare și cu flori roșii- violacee, dispuse într-un capitul terminal, care crește prin pășunile din regiunea alpină și subalpină (Homogyne alpina). 6-7 sf (Bot; reg) Silnică (Glechoma hederaceum și hirsutum). 8 sm (Bot; reg; îf rătunjor) Crețișoară (4) (Alchemilla vulgaris). 9 sf (Bot; reg; îf rotunzioară) Iederă (Hedera helix). 10 sf (Bot; reg; îf rotungioară) Cimbru (2) (Satureja hortensis). 11 sf (Mpl; șîs mere rotunjioare) Mere văratice, mărunte, galbene, care se coc în august.

rotunzior, ~oară a, sf vz rotunjor

rotunzor, ~oară a vz rotunjor

ROTUNJOR, -OARĂ, rotunjori, -oare, adj., s. f. pl. 1. Adj. Diminutiv al lui rotund. 2. S. f. pl. Mică plantă erbacee cu frunze lungi, lucitoare și flori roșii-purpurii, dispuse într-un capitul mic situat în vârful tulpinii, care crește prin pădurile și pășunile din regiunea alpină și subalpină (Homogyne alpina). [Var.: rotungior, -oară adj.] – Rotund + suf. -ior.

ROTUNJOR, -OARĂ, rotunjori, -oare, adj. Diminutiv al lui rotund ². 1. v. rotund (1). Sfîntul soare, rotunjor, Nu i-o spune că mi-e dor. TEODORESCU, P. P. 279. (Cu pronunțare regională) Să-ți facă un pat în rai, La capătul patului Meri cu mere rotungioare. MARIAN, Î. 306. 2. v. rotund (2). Subțirică și năltuță, cu obrajii rumeni, rotunjori și grăsulii. HOGAȘ, M. N. 211. Cînd întîlnesc o munteancă rotunjoară... îi răspund la prieteneasca salutare. RUSSO, O. 101. 3. v. rotund (3). Ș-am tors colțișori, Să-mi dai bani rotunjori. SEVASTOS, N. 161. – Variantă: rotunzor, -oară adj.

ROTUNZOR, -OARĂ adj. v. rotunjor.

rătungĭoáră (est) saŭ -joáră (vest) f., pl. e (oa dift. Dim. d. rătund). Pelungoasă.

rătungĭór (est) și -jór (vest), -oáră adj. (dim. d. rătund). Fam. Cam rătund, aproape rătund: obraz rătungĭor. S. m. pl. Banĭ.

rotunjor adj. m., pl. rotunjori; f. rotunjoară, pl. rotunjoare

rotunjor adj. m., pl. rotunjori; f. rotunjoară, pl. rotunjoare

rotunjor adj. m., pl. rotunjori; f. sg. rotunjoară, pl. rotunjoare