rotoțele sfp [At: DDRF / V: rotățel, rotocel sm / E: roată] 1 (Bot, reg) Bănuț (9) (Bellis perennis). 2 (Șîc ~-albe) Plantă erbacee din familia compozitelor cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate și dințate și cu flori albe-gălbui, dispuse în capitule Si: coada (152)-șoricelului, rotilițe (5) albe (Achillea ptarmica). 3 Coada (148)-șoricelului (Achillea milllefolium) 4 Strănutătoare (Achillea cartilaginea).

ROTOȚELE s. f. pl. (Și în forma rotoțele-albe) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunzele lanceolate și dințate și cu florile albe-gălbui dispuse în capitule; crește prin locuri umede (Achillea Ptarmica).

rotoțele (albe) n. pl. plantă cu flori albe-gălbui, crește prin fânețe și tufișuri umede (Achillea ptarmica). [Origină necunoscută].

rotățel sm vz rotoțele

rotocel sm vz rotoțele

rotoțél m., pl. eĭ (cp. cu otrățel). O plantă erbacee din familia compuselor cu florĭ gălbuĭ și albe așezate în capitule și care crește pin fînețe și tufișurĭ umede (achilléa ptármica saŭ ptármica vulgáris). – La Panțu rotoțele (pl.). V. achileĭe.

rotoțele s. f. pl.

rotoțele s. f. pl., art. rotoțelele

rotoțele s. f. pl.

rotoțele-albe (plantă) s. f. pl.

rotoțele-albe (plantă) s. f. pl., art. rotoțelele-albe

rotoțele-albe s. f. pl.

ROTOȚELE s. pl. v. bănuț, părăluță.

rotoțele s. pl. BĂNUȚ. PĂRĂLUȚĂ.

ROTOȚELE-ALBE s. pl. (BOT.; Achillea ptarmica) (reg.) strănutătoare, iarbă-de-strănutat.

ROTOȚELE-ALBE s. pl. v. strănutătoare.

ROTOȚELE-ALBE s. pl. (BOT.; Achillea ptarmica) (reg.) strănutătoare, iarbă-de-strănutat.

rotoțele-albe s. pl. v. STRĂNUTĂTOARE.

ROTOȚÉLE (< roată) s. f. pl. R. albe = plantă erbacee perenă din familia asteracee, înaltă de 30-150 cm, cu frunze sesile, liniar-lanceolate, fin serate și cu flori în capitule, cele marginale ligulate, albe („Achillea ptarmica”). Crește prin fânețe umede și tufărișuri.