8 definiții pentru rotoghilă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ROTOGHILĂ, rotoghile, s. f. (Rar) Sferă, glob. – Rotog[ol] + suf. -ilă.
ROTOGHILĂ, rotoghile, s. f. (Rar) Sferă, glob. – Rotog[ol] + suf. -ilă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rotoghilă sf [At: GALACTION, O. 46 / Pl: ~le / E: ns cf rotocol] (Rar) Sferă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROTOGHILĂ, rotoghile, s. f. (Rar) Sferă, glob. Soarele se învîrtea și se suia, rotoghilă arsă în foc. GALACTION, O. I 46.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rotoghilă (rar) s. f., g.-d. art. rotoghilei; pl. rotoghile
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rotoghilă (rar) s. f., g.-d. art. rotoghilei; pl. rotoghile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rotoghilă s. f., g.-d. art. rotoghilei; pl. rotoghile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROTOGHILĂ s. v. glob, sferă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rotoghilă s. v. GLOB. SFERĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rotoghilă, rotoghilesubstantiv feminin
-
- Soarele se învîrtea și se suia, rotoghilă arsă în foc. GALACTION, O. I 46. DLRLC
-
etimologie:
- Rotog[ol] + sufix -ilă. DEX '98 DEX '09