opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROTOCOLI, rotocolesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se roti. – Din rotocol.

ROTOCOLI, rotocolesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se roti. – Din rotocol.

rotocoli [At: DDRF / V: ~ogoli / Pzi: ~lesc / E: rotocol] 1-2 vrt A se roti (1) 3-4 vir A coti. 5-6 vir A ocoli. 7 vt (Rar) A-și roti privirea. 8 vt (Reg) A aduna (în rotocoale (5)) fânul cosit Si: (reg) a cori2 (1).

ROTOCOLI, rotocolesc, vb. IV. Refl. A se roti. Stoluri de berze se rotocoleau prin văzduh, ca niște pete de lumină. SANDU-ALDEA, U. P. 8.

A ROTOCOLI ~esc tranz. A face să se rotocolească. /Din rotocol

A SE ROTOCOLI mă ~esc intranz. rar 1) A face rotocoale; a descrie mișcări circulare; a se roti. 2) A se face rotocol. /Din rotocol

ROTOCOL, -OALĂ, rotocoli, -oale, s. n., adj. (Pop.) 1. S. n. Imagine, contur, figură sau corp în formă de disc, de cerc sau de inel. ◊ Loc. adv. În rotocol = în spirală. 2. S. n. Mișcare circulară; rotire, învârtire. ◊ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva) = a se învârti în jurul cuiva (sau a ceva); a jindui la cineva sau la ceva, a-i da târcoale. 3. Adj. Care are forma unui cerc; rotund. [Var.: rotogol, -oală adj., s. n.] – Roată + ocol.

ROTOCOL, -OALĂ, rotocoli, -oale, s. n., adj. (Pop.) 1. S. n. Imagine, contur, figură sau corp în formă de disc, de cerc sau de inel. ◊ Loc. adv. În rotocol = în spirală. 2. S. n. Mișcare circulară; rotire, învârtire. ◊ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva) = a se învârti în jurul cuiva (sau a ceva); a jindui la cineva sau la ceva, a-i da târcoale. 3. Adj. Care are forma unui cerc; rotund. [Var.: rotogol, -oală adj., s. n.] – Roată + ocol.

ROTOGOL, -OALĂ adj., s. n. v. rotocol.

ROTOGOL, -OALĂ adj., s. n. v. rotocol.

rotocol [At: LB / V: ~coală sf, ~oghele, sfp ~ogoală, ~ogol (Pl și: ~ogoluri) / Pl: ~oale / E: roată1 + ocol] 1 sn Imagine, contur, figură sau corp în formă de inel sau de cerc. 2 sn (Îlav) În ~ sau în ~ oale În formă de cerc sau în spirală. 3 sn (Îal) De jur împrejur. 4 sn Suprafață rotundă. 5 sn (Reg) Șir lung de fân cosit, format din adunarea brazdelor de o parte și de alta spre mijlocul fânațului. 6 sn Rotire (2). 7 sn (Îlav) De-a ~ogolu De-a rostogolul (1). 8 sn (Îe) A da ~ (sau ~oale) cuiva (sau Ia ceva) A-i da târcoale. 9 sfp (Bot) Brumărele (3) (Phlox paniculata). 10 sfp (Bot; șîf rotoghele) Ochiul-boului (Callistephus chinensis). 11-12 sna (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape (și melodia pe care se dansează). 13-14 a, av (Pop) Rotund (1-2). 15 a (Reg) Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape.

rotogoli v vz rotocoli

ROTOCOL2, -OALĂ, rotocoli, -oale, adj. (Popular) Rotund, în formă de cerc. Satul mic și rotocol. PANN, P. V. I 112. (Și în forma rotogol) La capătul patului, Meri cu mere rotungioare Cu frunzele rotogoale. MARIAN, Î. 306. – Variantă: rotogol, -oală adj.

ROTOGOL2, -OALĂ adj. v. rotocol2.

rotocolésc și -golésc v. tr. Fac rotocol, învîrtesc: a-țĭ rotocoli privirea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rotocoli (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă rotocolesc, 3 sg. se rotocolește, imperf. 1 sg. mă rotocoleam; conj. prez. 1 sg. să mă rotocolesc, 3 să se rotocolească; imper. 2 sg. afirm. rotocolește-te; ger. rotocolindu-mă

!rotocoli (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rotocolește, imperf. 3 sg. se rotocolea; conj. prez. 3 să se rotocolească

rotocoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotocolesc, imperf. 3 sg. rotocolea; conj. prez. 3 sg. și pl. rotocolească

rotocol1 (pop.) adj. m., pl. rotocoli; f. rotocoală, pl. rotocoale

rotocol1 (pop.) adj. m., pl. rotocoli; f. rotocoală, pl. rotocoale

rotocol adj. m., pl. rotocoli; f. sg. rotocoală, pl. rotocoale

rotocol

rotocol.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROTOCOLI vb. v. învârti, răsuci, roti, rula, suci.

rotocoli vb. v. ÎNVÎRTI. RĂSUCI. ROTI. SUCI.

ROTOCOL adj. v. circular, rotund.

rotocol adj. v. CIRCULAR. ROTUND.

Intrare: rotocoli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rotocoli
  • rotocolire
  • rotocolit
  • rotocolitu‑
  • rotocolind
  • rotocolindu‑
 singular plural
  • rotocolește
  • rotocoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rotocolesc
 (să)
  • rotocolesc
  • rotocoleam
  • rotocolii
  • rotocolisem
a II-a (tu)
  • rotocolești
 (să)
  • rotocolești
  • rotocoleai
  • rotocoliși
  • rotocoliseși
a III-a (el, ea)
  • rotocolește
 (să)
  • rotocolească
  • rotocolea
  • rotocoli
  • rotocolise
plural I (noi)
  • rotocolim
 (să)
  • rotocolim
  • rotocoleam
  • rotocolirăm
  • rotocoliserăm
  • rotocolisem
a II-a (voi)
  • rotocoliți
 (să)
  • rotocoliți
  • rotocoleați
  • rotocolirăți
  • rotocoliserăți
  • rotocoliseți
a III-a (ei, ele)
  • rotocolesc
 (să)
  • rotocolească
  • rotocoleau
  • rotocoliră
  • rotocoliseră
rotogoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rotocol (adj.)
rotocol1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotocol
  • rotocolul
  • rotocolu‑
  • rotocoală
  • rotocoala
plural
  • rotocoli
  • rotocolii
  • rotocoale
  • rotocoalele
genitiv-dativ singular
  • rotocol
  • rotocolului
  • rotocoale
  • rotocoalei
plural
  • rotocoli
  • rotocolilor
  • rotocoale
  • rotocoalelor
vocativ singular — —
plural — —
rotogol1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotogol
  • rotogolul
  • rotogolu‑
  • rotogoală
  • rotogoala
plural
  • rotogoli
  • rotogolii
  • rotogoale
  • rotogoalele
genitiv-dativ singular
  • rotogol
  • rotogolului
  • rotogoale
  • rotogoalei
plural
  • rotogoli
  • rotogolilor
  • rotogoale
  • rotogoalelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rotocoli, rotocolescverb

etimologie:
  • rotocol DEX '98 DEX '09

rotocol, rotocoalăadjectiv

  • 1. popular Care are forma unui cerc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: circular rotund
    • format_quote Satul mic și rotocol. PANN, P. V. I 112. DLRLC
    • format_quote La capătul patului, Meri cu mere rotungioare Cu frunzele rotogoale. MARIAN, Î. 306. DLRLC
etimologie:
  • Roată + ocol DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.