2 intrări
24 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ROTOCOLI, rotocolesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se roti. – Din rotocol.
ROTOCOLI, rotocolesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se roti. – Din rotocol.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rotocoli [At: DDRF / V: ~ogoli / Pzi: ~lesc / E: rotocol] 1-2 vrt A se roti (1) 3-4 vir A coti. 5-6 vir A ocoli. 7 vt (Rar) A-și roti privirea. 8 vt (Reg) A aduna (în rotocoale (5)) fânul cosit Si: (reg) a cori2 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROTOCOLI, rotocolesc, vb. IV. Refl. A se roti. Stoluri de berze se rotocoleau prin văzduh, ca niște pete de lumină. SANDU-ALDEA, U. P. 8.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ROTOCOLI ~esc tranz. A face să se rotocolească. /Din rotocol
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ROTOCOLI mă ~esc intranz. rar 1) A face rotocoale; a descrie mișcări circulare; a se roti. 2) A se face rotocol. /Din rotocol
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ROTOCOL, -OALĂ, rotocoli, -oale, s. n., adj. (Pop.) 1. S. n. Imagine, contur, figură sau corp în formă de disc, de cerc sau de inel. ◊ Loc. adv. În rotocol = în spirală. 2. S. n. Mișcare circulară; rotire, învârtire. ◊ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva) = a se învârti în jurul cuiva (sau a ceva); a jindui la cineva sau la ceva, a-i da târcoale. 3. Adj. Care are forma unui cerc; rotund. [Var.: rotogol, -oală adj., s. n.] – Roată + ocol.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROTOCOL, -OALĂ, rotocoli, -oale, s. n., adj. (Pop.) 1. S. n. Imagine, contur, figură sau corp în formă de disc, de cerc sau de inel. ◊ Loc. adv. În rotocol = în spirală. 2. S. n. Mișcare circulară; rotire, învârtire. ◊ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva) = a se învârti în jurul cuiva (sau a ceva); a jindui la cineva sau la ceva, a-i da târcoale. 3. Adj. Care are forma unui cerc; rotund. [Var.: rotogol, -oală adj., s. n.] – Roată + ocol.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROTOGOL, -OALĂ adj., s. n. v. rotocol.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROTOGOL, -OALĂ adj., s. n. v. rotocol.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rotocol [At: LB / V: ~coală sf, ~oghele, sfp ~ogoală, ~ogol (Pl și: ~ogoluri) / Pl: ~oale / E: roată1 + ocol] 1 sn Imagine, contur, figură sau corp în formă de inel sau de cerc. 2 sn (Îlav) În ~ sau în ~ oale În formă de cerc sau în spirală. 3 sn (Îal) De jur împrejur. 4 sn Suprafață rotundă. 5 sn (Reg) Șir lung de fân cosit, format din adunarea brazdelor de o parte și de alta spre mijlocul fânațului. 6 sn Rotire (2). 7 sn (Îlav) De-a ~ogolu De-a rostogolul (1). 8 sn (Îe) A da ~ (sau ~oale) cuiva (sau Ia ceva) A-i da târcoale. 9 sfp (Bot) Brumărele (3) (Phlox paniculata). 10 sfp (Bot; șîf rotoghele) Ochiul-boului (Callistephus chinensis). 11-12 sna (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape (și melodia pe care se dansează). 13-14 a, av (Pop) Rotund (1-2). 15 a (Reg) Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rotogoli v vz rotocoli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROTOCOL2, -OALĂ, rotocoli, -oale, adj. (Popular) Rotund, în formă de cerc. Satul mic și rotocol. PANN, P. V. I 112. (Și în forma rotogol) La capătul patului, Meri cu mere rotungioare Cu frunzele rotogoale. MARIAN, Î. 306. – Variantă: rotogol, -oală adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROTOGOL2, -OALĂ adj. v. rotocol2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rotocolésc și -golésc v. tr. Fac rotocol, învîrtesc: a-țĭ rotocoli privirea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rotocoli (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă rotocolesc, 3 sg. se rotocolește, imperf. 1 sg. mă rotocoleam; conj. prez. 1 sg. să mă rotocolesc, 3 să se rotocolească; imper. 2 sg. afirm. rotocolește-te; ger. rotocolindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
!rotocoli (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rotocolește, imperf. 3 sg. se rotocolea; conj. prez. 3 să se rotocolească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rotocoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotocolesc, imperf. 3 sg. rotocolea; conj. prez. 3 sg. și pl. rotocolească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rotocol1 (pop.) adj. m., pl. rotocoli; f. rotocoală, pl. rotocoale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rotocol1 (pop.) adj. m., pl. rotocoli; f. rotocoală, pl. rotocoale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rotocol adj. m., pl. rotocoli; f. sg. rotocoală, pl. rotocoale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rotocol
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
rotocol.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROTOCOLI vb. v. învârti, răsuci, roti, rula, suci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rotocoli vb. v. ÎNVÎRTI. RĂSUCI. ROTI. SUCI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROTOCOL adj. v. circular, rotund.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rotocol adj. v. CIRCULAR. ROTUND.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A28) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A28) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
rotocoli, rotocolescverb
-
- Stoluri de berze se rotocoleau prin văzduh, ca niște pete de lumină. SANDU-ALDEA, U. P. 8. DLRLC
-
etimologie:
- rotocol DEX '98 DEX '09
rotocol, rotocoalăadjectiv
-
- Satul mic și rotocol. PANN, P. V. I 112. DLRLC
- La capătul patului, Meri cu mere rotungioare Cu frunzele rotogoale. MARIAN, Î. 306. DLRLC
-
etimologie:
- Roată + ocol DEX '09 DEX '98