opțiuni
  • info

12 definiții pentru rotocolit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROTOCOLIT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. (Rar) În formă de cerc; circular. [Var.: rotocolat, -ă, rotogolat, -ă adj.] – V. rotocoli.

ROTOCOLIT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. (Rar) În formă de cerc; circular. [Var.: rotocolat, -ă, rotogolat, -ă adj.] – V. rotocoli.

rotocolit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 254 / Pl: ~iți, ~e / E: rotocoli] 1 Circular (1). 2 (Reg) Încercuit.

ROTOCOLIT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. În formă de cerc; circular. Doi castani bătrîni, stufoși, stau neclintiți cu frunza lor lată, întrerupînd albastrul cerului și întinzîndu-și pe verdeață umbrele lor împreunate ca două poloage negricioase și rotocolite. DELAVRANCEA, S. 222. Tigrului i se urîse cu această goană rotocolită, întocmai ca alergătura cailor cînd treieră la arie. ODOBESCU, S. III 254.

ROTOCOLAT, -Ă adj. v. rotocolit.

ROTOGOLAT, -Ă adj. v. rotocolit.

rotocolat, ~ă a [At: TDRG / V: (reg) ~ogo~ / Pl: ~ați, ~e / E: rotocol] În formă de cerc Si: rotocolit, rotund.

rotogolat, ~ă a vz rotocolat

ROTOCOLAT, -Ă, rotocolați, -te, adj. Rotocolit. (Atestat în forma rotogolat) Doi brazi rotogolați. HODOȘ, P. P. 73. – Variantă: rotogolat, -ă adj.

ROTOGOLAT, -Ă adj. v. rotocolat.

rotocolát și -gălát adj. În formă de rotocol, rătund.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROTOCOLIT adj. v. circular, rotund.

rotocolit adj. v. CIRCULAR. ROTUND.

Intrare: rotocolit
rotocolit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotocolit
  • rotocolitul
  • rotocolitu‑
  • rotocolită
  • rotocolita
plural
  • rotocoliți
  • rotocoliții
  • rotocolite
  • rotocolitele
genitiv-dativ singular
  • rotocolit
  • rotocolitului
  • rotocolite
  • rotocolitei
plural
  • rotocoliți
  • rotocoliților
  • rotocolite
  • rotocolitelor
vocativ singular — —
plural — —
rotocolat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotocolat
  • rotocolatul
  • rotocolatu‑
  • rotocolată
  • rotocolata
plural
  • rotocolați
  • rotocolații
  • rotocolate
  • rotocolatele
genitiv-dativ singular
  • rotocolat
  • rotocolatului
  • rotocolate
  • rotocolatei
plural
  • rotocolați
  • rotocolaților
  • rotocolate
  • rotocolatelor
vocativ singular — —
plural — —
rotogolat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotogolat
  • rotogolatul
  • rotogolatu‑
  • rotogolată
  • rotogolata
plural
  • rotogolați
  • rotogolații
  • rotogolate
  • rotogolatele
genitiv-dativ singular
  • rotogolat
  • rotogolatului
  • rotogolate
  • rotogolatei
plural
  • rotogolați
  • rotogolaților
  • rotogolate
  • rotogolatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rotocolit, rotocolităadjectiv

  • 1. rar În formă de cerc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: circular rotund
    • format_quote Doi castani bătrîni, stufoși, stau neclintiți cu frunza lor lată, întrerupînd albastrul cerului și întinzîndu-și pe verdeață umbrele lor împreunate ca două poloage negricioase și rotocolite. DELAVRANCEA, S. 222. DLRLC
    • format_quote Tigrului i se urîse cu această goană rotocolită, întocmai ca alergătura cailor cînd treieră la arie. ODOBESCU, S. III 254. DLRLC
    • format_quote Doi brazi rotogolați. HODOȘ, P. P. 73. DLRLC
etimologie:
  • vezi rotocoli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.