8 definiții pentru rotitură
Explicative DEX
ROTITURĂ, rotituri, s. f. (Pop.) Rotire, roată, ocol. – Roti + suf. -tură.
ROTITURĂ, rotituri, s. f. (Pop.) Rotire, roată, ocol. – Roti + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rotitură sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: roti + -tură] (Pop) Rotire (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROTITURĂ, rotituri, s. f. (Popular) Rotire, roată, ocol. Făcînd o rotitură cu rădvanul pe lîngă lac. SBIERA, P. 124.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
rotitură (pop.) s. f., g.-d. art. rotiturii; pl. rotituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rotitură (pop.) s. f., g.-d. art. rotiturii; pl. rotituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rotitură s. f., g.-d. art. rotiturii; pl. rotituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ROTITURĂ s. v. întoarcere, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, răsucire, rotație, rotire, rotit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rotitură s. v. ÎNTOARCERE. ÎNVÎRTEALĂ. ÎNVÎRTIRE. ÎNVÎRTIT. ÎNVÎRTITURĂ. RĂSUCIRE. ROTAȚIE. ROTIRE. ROTIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rotitură, rotiturisubstantiv feminin
-
- Făcînd o rotitură cu rădvanul pe lîngă lac. SBIERA, P. 124. DLRLC
-
etimologie:
- Roti + -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.