rotifer sn [At: SIMIONESCU, F. R. 455 / Pl: ~e / E: fr rotifère] 1 (Lpl) Clasă de viermi inferiori microscopici, acvatici, cu corpul înconjurat la partea anterioară de cili puternici. 2 Vierme din clasa rotiferelor (1).

ROTIFER, rotifere, s. n. Animal (microscopic) făcînd parte dintr-o clasă de viermi (de apă), cu orificiul bucal înconjurat de peri vibratili. ♦ (La pl.) Clasă din care fac parte acești viermi.

ROTIFER ~e n. 1) Clasă de viermi inferiori acvatici, cu corpul alungit, având numeroși cili pe partea anterioară, care se rotesc circular, atrăgând hrana spre gură. 2) Vierme din această clasă. /<fr. rotifere

ROTIFERE s.n.pl. Clasă de viermi de apă foarte mici, cu gura înconjurată de cili vibratili; (la sg.) vierme din această clasă. [Sg. rotifer. / < fr. rotifères].

ROTIFERE s. n. pl. clasă de viermi nematelminți de apă dulce, foarte mici, cu gura înconjurată de cili vibratili. (< fr. rotifères)

rotifer s. n., pl. rotifere

rotifer s. n., pl. rotifere

rotifer s. n., pl. rotifere

ROTI- „roată, circular”. ◊ L. rota „roată” > fr. roti-, engl. id. > rom. roti-. □ ~fere (v. -fer), s. n. pl., clasă de viermi inferiori, cu corpul cilindric sau sferic, înconjurat de cili vibratili; ~form (v. -form), adj., rotund și plan, în formă de roată.

ROTIFÉRE (< fr.; {s} lat. rota „roată” + ferre „a purta”) s. n. pl. Nevertebrate acvatice (c. 2.000 de specii), înrudite cu viermii, nesegmentate, pseudocelomate, cu dimensiuni între 0,04-3 mm, cu corpul alungit, cilindric sau sferic, având la partea anterioară una sau două coroane de cili puternici, care se învârtesc ca o roată (Rotatoria), de unde și numele, servind la antrenarea particulelor alimentare spre gură. La partea posterioară au un „picior”, cu care se pot fixa temporar pe suport.