4 definiții pentru rostuitor
Explicative DEX
ROSTUITOR, rostuitoare, s. n. Unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oțel, cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău. [Pr.: -tu-i-] – Rostui + suf. -tor.
ROSTUITOR, rostuitoare, s. n. Unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oțel, cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău. [Pr.: -tu-i-] – Rostui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
rostuitor (desp. -tu-i-) s. n., pl. rostuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rostuitor (-tu-i-) s. n., pl. rostuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rostuitor s. n. (sil. -tu-i-), pl. rostuitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: rostuitor
rostuitor substantiv neutru
- silabație: ros-tu-i-tor
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rostuitor, rostuitoaresubstantiv neutru
- 1. Unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oțel, cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Rostui + -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.