înroși [At: CORESI, EV. 192/11 / Pzi: ~șesc / V: ~ruși / E: în- + roșu] 1-2 vtr (A face să capete sau) a căpăta culoarea roșie. 3 vr A se îmbujora. 4 vr (Fig; rar) A se înflăcăra. 5-6 vtr (D. metale) A (se) încinge în foc. 7 vt A vopsi ceva în roșu Si: a roși, (fig) a însângera (3). 8 vr (D. fructe) A se coace.

înruși v vz înroși

roșea sf [At: GLOSAR REG. / Pl: ? / E: roșu + ea] (Bot; reg) Mușcată (Pelargonium zonale).

roși [At: CORESI, EV. 192 / V: (îrg) ruși / Pzi: ~șesc, 3 (îvr) și ~șaște / E: roșu] 1-2 vrt(a) A deveni sau a face să devină roșu (1) (colorând, vopsind, fardând). 3 vi (Rar) A fi de culoare roșie (1). 4-5 vir (D. persoane) A deveni roșu (46) la față (datorită unei emoții, frigului etc.) Si: a se îmbujora, a se rumeni (1-2). 6-7 vrtf(a) (D. părți ale corpului) A se face roșu (1) (datorită unui flux de sânge). 8 vt (C. i. metale) A încinge în foc la roșu. 9-10 vrt (D. fructe sau legume) A (se) coace (13).

ruși v vz roși

ÎNROȘI, înroșesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora, a vopsi în roșu, a face să fie roșu. Soarele coboară în pîclele munților, înroșind asfințitul. SADOVEANU, O. I 74. Apusurile erau ca sîngele și parcă înroșeau și pămîntul. GÎRLEANU, L. 41. Refl. (Despre metale) A se încinge în foc, a deveni incandescent. Cît se înroșește ștanga de fier în jar, roade un hărtănaș de slănină. SADOVEANU, E. 90. 2. Refl. (Despre persoane sau despre fața, obrazul lor) A se face roșu (la față), datorită unui aflux de sînge; a se îmbujora. Eu, domn’ Tăun, îți mulțămesc... răspunse Ifrim, înroșindu-se ușor de atîta cinste cît i-o făcea. CAMILAR, TEM. 65. Grigoriță se uită furios la mine, se înroși pînă-n vîrful urechilor, dădu să zică ceva și nu zise nimic. HOGAȘ, DR. 240. ◊ Tranz. fact. Mă-nroșește singur gîndul Că tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale. COȘBUC, P. I 73. 3. Refl. (Rar, despre unele fructe sau legume) A deveni roșu (semn că a ajuns la maturitate); a se coace. Cireșile s-au înroșit. – Variantă: roși (ALECSANDRI, P. III 217, NEGRUZZI, S. II 38, EMINESCU, N. 25) vb. IV.

ROȘI, roșesc, vb. IV. (Adesea în concurență cu înroși) 1. Intranz. și refl. A căpăta o culoare roșie, a deveni roșu. Soarele în abur, ca un foc roșește. BOLINTINEANU, O. 10. Ceru-n zare se roșește. ALECSANDRI, P. A. 127. ♦ Tranz. A face să devină roșu (vopsind, colorînd, fardînd). Doamna deschise poșeta, își pudră nasul, își roși buzele. C. PETRESCU, Î. II 245. ◊ (Hiperbolic) Făcînd din pieptul vostru un zid, hotar de țeară, Roșind cu-a vostru sînge fierbinte, plin de viață, Siretul, Prutul. ALECSANDRI, P. III 217. ♦ (Despre persoane) A deveni roșu la față, a se îmbujora (ca efect al anumitor stări fizice sau, mai ales, psihice). Își umfla glasul, gesticula, se roșea. REBREANU, R. II 85. Și de ce-ai roșit?... Ai ceva de ascuns? DELAVRANCEA, O. II 139. Un astfel de răspuns îl făcu să roșească pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU, O. 252. ◊ (Întărit prin comparații sau prin alte precizări) Se roșise, toată de bucurie. STANCU, D. 322. Nu ți-e rușine? iară Huțu s-a roșit pînă la urechi. SLAVICI, O. I 92. S-a roșit pînă-n vîrful urechilor. CARAGIALE, O. III 85. Fețele noastre se roșiseră ca niște rodii coapte. ALECSANDRI, O. P. 281. ◊ (Despre părți ale corpului) I se roșește obrazul. STANCU, D. 312. Pelițele de pe lumina ochiului i se roșise ca focul. EMINESCU, N. 25. 2. Intranz. (Poetic) A ieși în evidență (datorită culorii roșii); a apărea distinct pe un fond de altă culoare. Și pretutindeni pe ogoare-nguste... Roșesc ca macii, roși batiste, fuste, Și-albesc ca neaua pînzele de ii. D. BOTEZ, F. S. 79.

A SE ÎNROȘI mă ~esc intranz. v. A SE ROȘI. /în + roșu

A ROȘI² ~esc intranz. 1) v. A SE ROȘI. 2) A suporta un sentiment de jenă; a trage rușine. * ~ până-n vârful urechilor a se emoționa foarte tare, îmbujorându-se la față. 3) A se zări ceva bătând în roșu. /Din roșu

A ROȘI¹ ~esc tranz. A face să se roșească. /Din roșu

A SE ROȘI mă ~esc intranz. 1) A căpăta culoare roșie; a deveni roșu. 2) (despre unele fructe și legume) A începe să se coacă, devenind roșiatic. /Din roșu

înroșí v. a (se) face roșu: de a sângelui vărsare pământul se înroșia NEGR.

roșì v. 1. a (se) face roș; 2. fig. a roși tare la față printr’o emoțiune vie.

înroșésc și roșésc v. tr. Fac roș: a înroși pămîntu pin sînge, feru pin foc. V. refl. Mă fac roș: feru s’a înroșit în foc, eŭ m’am înroșit de rușine. – Vechĭ rușesc.

roșésc v. tr. și refl. V. înroșesc. V. intr. (neol. după fr. rougir). Mă înroșesc de rușine: obrazu gros nu roșește.

rușésc, V. înroșesc.

înroși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înroșesc, 3 sg. înroșește, imperf. 1 înroșeam; conj. prez. 1 sg. să înroșesc, 3 să înroșească

roși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roșesc, 3 sg. roșește, imperf. 1 roșeam; conj. prez. 1 sg. să roșesc, 3 să roșească

înroși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înroșesc, imperf. 3 sg. înroșea; conj. prez. 3 să înroșească

roși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roșesc, imperf. 3 sg. roșea; conj. prez. 3 să roșească

înroși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înroșesc, imperf. 3 sg. înroșea; conj. prez. 3 sg. și pl. înroșească

roși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roșesc, imperf. 3 sg. roșea; conj. prez. 3 sg. și pl. roșească

înroși (conj. înroșească)

roși (conj. roșească)

roșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.

ÎNROȘI vb. 1. v. sângera. 2. a (se) înflăcăra, a (se) înfoca, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 3. v. îmbujora. 4. v. congestiona. 5. v. injecta.

ROȘI vb. 1. v. sângera. 2. v. îmbujora.

ÎNROȘI vb. 1. a (se) însîngera, a (se) roși, a sîngera, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv. Mold.) a (se) mohorîți. (S-a ~ tot la rană.) 2. a (se) înflăcăra, a (se) înfoca, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 3. a (se) îmbujora, a (se) împurpura, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.) 4. a se congestiona, (pop. fig.) a se aprinde. (Fața i s-a ~.) 5. (MED.) a se congestiona, a se injecta. (Ochii i s-au ~.)

ROȘI vb. 1. a (se) înroși, a (se) însîngera, a sîngera, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv., în Mold.) a (se) mohorîți. (S-a ~ la rană.) 2. a (se) îmbujora, a (se) împurpura, a (se) înroși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)

EPISTULA NON ERUBESCIT (lat.) scrisoarea nu roșește – Cicero, „Epistulae ad familiares”, V, 12, 1. Autorul își scuză astfel confidențele din scrisori. În sens mai larg: hârtia suportă orice.

Althaea rosea Cav. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (caliciul extern, 6 lacinii, cel intern 5-fidat, 5 petale pentru florile simple, puțin crestate la vîrf, crenate și păroase) de cca 9 cm în diametru, învoalte sau simple, purpurii, rar galbene sau albe, cu numeroase varietăți și soiuri unicolore sau panașate, galbene, roz, albe, roșii, violete etc, dispuse (1-2) axilar, sesile, în spice terminale, lungi pînă la 1 m. Plante erbacee, păroase (peri aspri). Tulpină dreaptă, simplă sau puțin ramificată în partea mijlocie; speciile perene pînă la 4 m înălțime, cele anuale pînă la 1,5 m. Frunze alterne, lung-pețiolate, cordiforme, cu 5-7 lobi, crenate (Pl. 5, fig. 29).

Barnadesia rosea Lindl. Specie cu tufă mică, cca 45-55 cm înălțime. Capitule singulare, corola florilor radiale cu 2 buze, una fiind prelungită, pubescentă, cealaltă filamentoasă. Papus lung, rigid.

Calanthe rosea Benth. (syn. Limatodes rosea Lindl.). Specie care înflorește toamna. Flori (cca 5 cm diametru) roz-deschis, în interior, la bază, mai închise, cca 12, pe un peduncul pubescent. Pinten scurt, filamentos. Pseudo-bulb oval. Frunze lat-lanceolate, caduce în perioada de înflorire.

Cochlioda rosea Bth. (syn. Mesospinidium roseum Rchb.; Odontoglosum roseum Lidl.). Specie cu flori (2-3 cm diametru) roz-roșietice (petale eliptice cu vîrf bont, labei cu lobii lateral romboidali, lobul central în formă de limbă) în ciorchine pendent, lung de 35-45 cm. Pseudobulbi lungi. O frunză liniară, 18-22 cm lungime.

Masdevallia rosea Ldl. Specie cu flori (cca 6-9 cm lungime) purpur-lucioase. Înflorește primăvara-vara.

Primula rosea Rojde. Specie care înflorește primăvara. Flori cu un ochi galben la mijloc, dispuse 4-12 în umbelă însoțită de 4-5 bractee, în vîrful unei tulpini viguroase, scurte. Plantă scundă cu rizom cărnos, gros. Frunze ovat-alungite, dințate. Plantă de rocărie, preferă pămînturi de pădure, poziții semiumbrite, umede, pe lîngă pîraie și mici mlaștini.

Rhipsalidopsis rosea (Lagerh.) Britt. et Rose (syn. Rhipsalis rosea Lagerh.). Specie originară din Brazilia. înflorește primăvara. Flori roz, cca 4 cm diametru (3-4 stigmate albe), dispuse terminal, pe tulpini groase. Frunze fără spini. Plantă de 24-26 cm înălțime, corpuri plate sau cu 3-5 coaste, cca 3 cm lungime, areole cu peri asprii.

Scorzonera rosea Waldst. et Kit. Specie care înflorește vara. Flori rozaeee, dispuse în capitule cu diametrul de pînă la 5 cm. Tulpină puțin înfrunzită, neramificată, cu un calatidiu. Foliolele exterioare ale involucrului lat-lanceolate, cele interioare lanceolate. Frunzele radicale ceva mai late decît la S. purpurea.

Epistola non erubescit (lat. „Scrisoarea nu roșește”) – vezi Hîrtia suportă orice. LIT.