3 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ropăit sn [At: ALR I, 1476/679 / Pl: ~uri / E: ropăi] (Reg) Ropot (3).
ropăi vit [At: AGÂRBICEANU, A. 270 / V: ~poi / Pzi: ropăi, ~esc / E: rop + -ăi] 1 (Reg, d. ploaie) A răpăi (1). 2 (D. ființe) A ropoti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ropoi v vz ropăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROPĂI, ropăi, vb. IV. Tranz. (Rar) A ropoti. Tot strigînd și ropăind. MARIAN, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROPĂI, ropăi, vb. IV. Tranz. (Rar) A ropoti. – Onomatopee.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
răpăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. ca și tropăĭ. V. răpștesc). Cad orĭ izbesc răpede și în mare număr: ploaĭa răpăĭa în geamurĭ (Sov. 243), copitele se auzeaŭ răpăind pe cîmp, tarabangiu răpăĭa din tarabană. – Și rópăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rópăĭ, V. răpăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răpăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. răpăi, 3 răpăie, imperf. 1 răpăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să răpăi, 3 să răpăie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROPĂIT s. v. răpăială, răpăit, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit. corectat(ă)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ropăi vb. v. RĂPĂI. ROPOTI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ropăitsubstantiv neutru
ropăi, ropăiverb
-
- Tot strigînd și ropăind. MARIAN, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- DLRM