opțiuni
  • info

10 definiții pentru ronț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RONȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul celui care roade cu dinții un aliment tare. – Onomatopee.

RONȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul celui care roade cu dinții un aliment tare. – Onomatopee.

ronț [At: ȘĂINEANU / Pl: ~uri / E: fo] 1 i Cuvânt care redă zgomotul a ceva uscat și tare mestecat între dinți. 2 sn (Ban; Olt) Os moale ce se poate roade. 3 (Ban; Olt) Cartilaj.

RONȚ interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs la ronțăirea unui aliment tare sau uscat). / Onomat.

ronț! int. imită sunetul dinților când mestecă ceva uscat și tare, vorbind mai ales de șoareci. [Onomatopee].

ronț-, V. cronț-.

cronț și cranț (est) și ronț (vest și sud) interj. care arată huĭetu dinților care rod orĭ mănîncă lucrurĭ uscate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ronț interj.

ronț interj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RONȚ s. v. cartilaj, zgârci.

ronț s. v. CARTILAJ. ZGÎRCI.

Intrare: ronț
ronț interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ronț
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ronținterjecție

  • 1. adesea repetat Cuvânt care imită zgomotul celui care roade cu dinții un aliment tare. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.