opțiuni
  • info
2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

RONJARE, ronjări, s. f. Procedeu folosit în imprimarea desenelor pe țesături, care constă în aplicarea, pe țesăturile vopsite în prealabil, a unor reactivi (ronjanți) care au proprietatea de a înlătura culoarea, țesătura devenind albă pe porțiunile de aplicare a acestora. – Cf. fr. rongeage.

RONJARE, ronjări, s. f. Procedeu folosit în imprimarea desenelor pe țesături, care constă în aplicarea, pe țesăturile vopsite în prealabil, a unor reactivi (ronjanți) care au proprietatea de a înlătura culoarea, țesătura devenind albă pe porțiunile de aplicare a acestora. – Cf. fr. rongeage.

ronjare sf [At: DN3 / Pl: ~jări / E: ronja] Procedeu de imprimare a desenelor pe țesături, care constă în aplicarea pe țesătura vopsită a anumitor reactivi susceptibili de a distruge culoarea Si: corodare (1).

RONJARE s.f. Procedeu de imprimare a desenelor pe țesături, care constă în aplicarea pe țesătura vopsită a anumitor reactivi susceptibili de a distruge culoarea; corodare. [< fr. ronger].

RONJARE s. f. procedeu de imprimare a desenelor pe țesături prin aplicarea pe țesătura vopsită a anumitor reactivi susceptibili de a distruge culoarea. (după fr. rongeage)

RONJA, ronjez, vb. I. Tranz. A coroda (3). – Din fr. ronger.

ronja vt [At: DN3 / Pzi: ~jez / E: fr ronger] A coroda (1).

RONJA, ronjez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A coroda (3). – Din fr. ronger.

RONJA vb. I. tr. A coroda. [< fr. ronger].

Ortografice DOOM

ronjare s. f., g.-d. art. ronjării; pl. ronjări

ronjare s. f., g.-d. art. ronjării; pl. ronjări

ronjare s. f., g.-d. art. ronjării; pl. ronjări

ronja vb., ind. prez. 1 sg. ronjez, 3 sg. și pl. ronjează

Intrare: ronjare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ronjare
  • ronjarea
plural
  • ronjări
  • ronjările
genitiv-dativ singular
  • ronjări
  • ronjării
plural
  • ronjări
  • ronjărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ronja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ronja
  • ronjare
  • ronjat
  • ronjatu‑
  • ronjând
  • ronjându‑
 singular plural
  • ronjează
  • ronjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ronjez
 (să)
  • ronjez
  • ronjam
  • ronjai
  • ronjasem
a II-a (tu)
  • ronjezi
 (să)
  • ronjezi
  • ronjai
  • ronjași
  • ronjaseși
a III-a (el, ea)
  • ronjează
 (să)
  • ronjeze
  • ronja
  • ronjă
  • ronjase
plural I (noi)
  • ronjăm
 (să)
  • ronjăm
  • ronjam
  • ronjarăm
  • ronjaserăm
  • ronjasem
a II-a (voi)
  • ronjați
 (să)
  • ronjați
  • ronjați
  • ronjarăți
  • ronjaserăți
  • ronjaseți
a III-a (ei, ele)
  • ronjează
 (să)
  • ronjeze
  • ronjau
  • ronjară
  • ronjaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ronjare, ronjărisubstantiv feminin

  • 1. Procedeu folosit în imprimarea desenelor pe țesături, care constă în aplicarea, pe țesăturile vopsite în prealabil, a unor reactivi (ronjanți) care au proprietatea de a înlătura culoarea, țesătura devenind albă pe porțiunile de aplicare a acestora. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: corodare
etimologie:

ronja, ronjezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.