rondă sf vz rond¹

RONDĂ, ronde, adj. f. (În expr.) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase, neaplecate nici la dreapta, nici la stînga. S-a pus d. Niță pe brînci... exercitîndu-se în fiecare zi, pe hîrtie velină, la fel de fel de scriituri... gotice, batarde, ronde. CARAGIALE, O. II 245. Peniță rondă = peniță specială cu vîrful lat, cu care se pot scrie litere ronde.

RONDĂ adj. f. (Despre o literă, scriere) Cu linia rotundă, groasă și dreaptă; peniță rondă = peniță specială cu vîrful lat, folosită pentru acest gen de scriere. // s.f. Cîntec vesel, de chef, la care fiecare comesean cîntă un cuplet; rond² (2) [în DN]. [< fr. ronde].

RONDĂ² s. f. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet. (< fr. ronde, germ. Ronde)

RONDĂ¹ adj. (despre o literă, scriere) cu linia rotundă, groasă și dreaptă. ♦ peniță ~ = peniță specială cu vârful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde)

rondă f. 1. danț în rond; 2. notă de muzică ce prețuiește două albe; 3. un fel de scrisoare ale cării trăsături sunt aproape perpendiculare.

ROND, -Ă, (1, 2, 3) ronduri, s. n., (5) ronde, adj. 1. S. n. Strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 2. S. n. Piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument. 3. S. n. Inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; p. ext. oamenii care fac această inspecție. ♦ Serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană. ◊ Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor pe garnizoană. ◊ Expr. A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția (santinelelor) sau a face inspecție. 4. S. n. (Cor.) Mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. 5. Adj. (în sintagmele) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase și drepte; literă astfel scrisă. Peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, cu care se pot scrie literele ronde. – [Pl. și: (4, n.) ronde] – Din fr. rond, germ. Ronde.

RONDA, rondez, vb. I. Intranz. (Nav.) A executa un rondou (2). – Din rondou.

rond, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: ront / Pl: ~uri sn, ~e sf af / E: fr rond, ronde, ger Ronde] 1 sn Figură, corp, contur în formă de cerc. 2 sn Piațetă circulară de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea o plantație de flori sau un monument la mijloc. 3 sn Strat de flori (de obicei circular) ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 4 sn (rar sf) Inspecție făcută în timpul nopții la posturile de pază ale unei garnizoane sau ale unei unități militare. 5 sm (Pex) Militar, de obicei ofițer, care face rondul (4). 6 sn (Îs) Ofițer de ~ Ofițer care controlează santinelele pe garnizoană. 7 sn (Îe) A fi de ~ A fi însărcinat cu inspecția santinelelor. 8 sn (Îe) A-și face ~ul A face inspecția santinelelor. 9 sn (Îae) A face un control. 10 sn (Îae) A da o raită. 11 a (Rar) Rotund (1). 12 a (Îs) Scriere ~ă Scriere cu litere rotunde, groase și drepte. 13 a (Îs) Peniță ~ă Peniță specială cu vârful lat, pentru scrierea rondă (12). 14 sf (Muz; înv) Notă întreagă. 15 sf (Înv) Manta femeiască lungă și fără mâneci, care se purta în trecut Si: (înv) rotondă.

ROND, -Ă, (1, 2, 3) ronduri, s. n., (4) ronde, adj. 1. S. n. Strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 2. S. n. Piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument. 3. S. n. Inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; p. ext. oamenii care fac această inspecție. ♦ Serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană. ◊ Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor pe garnizoană. ◊ Expr. A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția (santinelelor) sau a face inspecție. 4. S. n. (Cor.) Mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. 5. Adj. (În sintagmele) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase și drepte; literă astfel scrisă. Peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, cu care se pot scrie literele ronde. – Din fr. rond, germ. Ronde.

RONDA, rondez, vb. I. Intranz. (Mar.) A executa un rondou (2). – Din rondou.

RONDA vb. tr. (despre nave) a executa un rondou¹ (2). (< rondou¹)

ROND¹ ~ă (~e) rar Care are formă circulară; cu formă circulară; rotund. ◊ Scriere ~ă scriere cu litere rotunde și groase. Peniță ~ă peniță cu vârful lat, folosită în astfel de scriere. /<fr. rond, ronde, germ. Ronde

*rond, -ă adj. (fr. rond, lat. rotundus, rotund). Rătund, vorbind de un fel de litere scrise c’o peniță cu botu lat (Barb.). S. f., pl. e. Notă întreagă care valorează cît doŭă note albe (Barb.). S. n., pl. urĭ (fr. rond-point). Rătunzitură, pĭață rătundă într’o grădină mare saŭ pe o șosea plantată (Munt. Pop. ront). Un fel de manta femeĭască lungă fără mînicĭ (ca o pelerină) care a fost la modă pe la 1880, numită și rotondă (Munt. Pop. ront). Gardă de noapte, caraulă (rus. rund): a fi de rond. Oameniĭ care compun caraula: trece rondu.

rondă adj. f., pl. ronde

rond¹ adj. m. (+ s. n.: caracter ~); f. rondă (scriere ~), pl. ronde

rond² adj. m.; f. rondă, pl. ronde

ronda vb., ind. prez. 1 sg. rondez, 3 sg. și pl. rondează

rond

ROND adj. v. circular, rotund.

rond adj. v. CIRCULAR. ROTUND.