ROND, -Ă, (1, 2, 3) ronduri, s. n., (5) ronde, adj. 1. S. n. Strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 2. S. n. Piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument. 3. S. n. Inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; p. ext. oamenii care fac această inspecție. ♦ Serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană. ◊ Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor pe garnizoană. ◊ Expr. A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția (santinelelor) sau a face inspecție. 4. S. n. (Cor.) Mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. 5. Adj. (în sintagmele) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase și drepte; literă astfel scrisă. Peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, cu care se pot scrie literele ronde. – [Pl. și: (4, n.) ronde] – Din fr. rond, germ. Ronde.

rond, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: ront / Pl: ~uri sn, ~e sf af / E: fr rond, ronde, ger Ronde] 1 sn Figură, corp, contur în formă de cerc. 2 sn Piațetă circulară de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea o plantație de flori sau un monument la mijloc. 3 sn Strat de flori (de obicei circular) ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 4 sn (rar sf) Inspecție făcută în timpul nopții la posturile de pază ale unei garnizoane sau ale unei unități militare. 5 sm (Pex) Militar, de obicei ofițer, care face rondul (4). 6 sn (Îs) Ofițer de ~ Ofițer care controlează santinelele pe garnizoană. 7 sn (Îe) A fi de ~ A fi însărcinat cu inspecția santinelelor. 8 sn (Îe) A-și face ~ul A face inspecția santinelelor. 9 sn (Îae) A face un control. 10 sn (Îae) A da o raită. 11 a (Rar) Rotund (1). 12 a (Îs) Scriere ~ă Scriere cu litere rotunde, groase și drepte. 13 a (Îs) Peniță ~ă Peniță specială cu vârful lat, pentru scrierea rondă (12). 14 sf (Muz; înv) Notă întreagă. 15 sf (Înv) Manta femeiască lungă și fără mâneci, care se purta în trecut Si: (înv) rotondă.

rondă sf vz rond¹

ront sn vz rond

ROND, -Ă, (1, 2, 3) ronduri, s. n., (4) ronde, adj. 1. S. n. Strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 2. S. n. Piațetă rotundă de unde pornesc mai multe artere de circulație, având adesea la mijloc o plantație de flori sau un monument. 3. S. n. Inspecție de noapte care se face la un post de pază militar pentru a controla santinelele; p. ext. oamenii care fac această inspecție. ♦ Serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoană. ◊ Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor pe garnizoană. ◊ Expr. A fi de rond sau a face rondul = a fi însărcinat cu inspecția (santinelelor) sau a face inspecție. 4. S. n. (Cor.) Mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. 5. Adj. (În sintagmele) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase și drepte; literă astfel scrisă. Peniță rondă = peniță specială cu vârful lat, cu care se pot scrie literele ronde. – Din fr. rond, germ. Ronde.

ROND, ronduri, s. n. 1. Strat de flori (într-o grădină), de obicei de formă rotundă și ridicat deasupra nivelului terenului din jur. Locuia într-o casă cu globuri de sticlă galbene și roșii, înfipte în rondurile grădinii de la stradă. C. PETRESCU, S. 93. Aleea se lărgea și în fața casei cuprindea un rond mare, în forma unei inimi veșnic aprinsă cu flori roșii. REBREANU, R. I 79. 2. Piațetă rotundă de unde pleacă mai multe artere de circulație, avînd la mijloc o plantație de flori sau un monument. Anișoara trimisese mașina înainte, la rondul doi, și ea venea acum pe alee încet, pe jos. CAMIL PETRESCU, U. N. 94. 3. Inspecție de noapte făcută la un post militar de pază, pentru a controla sentinelele; p. ext. oamenii care fac această inspecție. Întîiul rond îl face locotenentul nostru cel blajin, Velea. SADOVEANU, O. VI 281. Trei camarazi Ieșirăm din tranșee pentru rond. CAMIL PETRESCU, V. 53. ◊ Expr. A fi de rond (sau a face rondul) = a fi însărcinat cu inspecția. Jupîne, da deseară știi că ești de rond... CARAGIALE, O. I 50.

RONDĂ, ronde, adj. f. (În expr.) Scriere (sau literă) rondă = fel de scriere cu litere rotunde, groase, neaplecate nici la dreapta, nici la stînga. S-a pus d. Niță pe brînci... exercitîndu-se în fiecare zi, pe hîrtie velină, la fel de fel de scriituri... gotice, batarde, ronde. CARAGIALE, O. II 245. Peniță rondă = peniță specială cu vîrful lat, cu care se pot scrie litere ronde.

ROND³ s.n. (Coregr.) Mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. [< fr. rond (de jambe)].

ROND¹ s.n. 1. Porțiune de pămînt (într-o grădină) de obicei circulară, semănată cu flori. 2. Piață circulară de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. [< fr. rond].

ROND² s.n. 1. Inspecție făcută în timpul nopții la diferite posturi de pază ale unei unități militare pentru a observa dacă totul este în ordine. ♦ Ansamblul celor care fac această inspecție. ◊ Ofițer de rond = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor din garnizoană; drum de rond = cale de-a lungul zidurilor unei cetăți în spatele crenelurilor, care permitea mișcarea apărătorilor. 2. (Muz.) Rondă. [< fr. ronde].

RONDĂ adj. f. (Despre o literă, scriere) Cu linia rotundă, groasă și dreaptă; peniță rondă = peniță specială cu vîrful lat, folosită pentru acest gen de scriere. // s.f. Cîntec vesel, de chef, la care fiecare comesean cîntă un cuplet; rond² (2) [în DN]. [< fr. ronde].

ROND s. n. 1. strat de flori (circular) mai ridicat decât terenul din jur. 2. piațetă circulară de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. 3. inspecție făcută în timpul nopții la diferite posturi de pază militare pentru a controla santinelele. ◊ ansamblul celor care fac această inspecție. ♦ ofițer de ~ = ofițer însărcinat cu controlul santinelelor din garnizoană. 4. (coregr.) mișcare circulară a piciorului, executată liber pe sol sau în aer. (< fr. rond)

RONDĂ² s. f. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet. (< fr. ronde, germ. Ronde)

RONDĂ¹ adj. (despre o literă, scriere) cu linia rotundă, groasă și dreaptă. ♦ peniță ~ = peniță specială cu vârful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde)

ROND¹ ~ă (~e) rar Care are formă circulară; cu formă circulară; rotund. ◊ Scriere ~ă scriere cu litere rotunde și groase. Peniță ~ă peniță cu vârful lat, folosită în astfel de scriere. /<fr. rond, ronde, germ. Ronde

ROND² ~uri n. 1) Strat de flori, de obicei circular, ridicat la un nivel mai înalt decât terenul din jur. 2) Piață mică circulară, de unde pornesc mai multe artere de circulație, având în centru o plantație de flori sau un monument. 3) mil. rar Inspecție de noapte pentru a controla santinelele dintr-o garnizoană. 4) Figură în formă de cerc. /<fr. rond, ronde, germ. Ronde

rond n. 1. figură circulară, cerc: stau în rond sub vântul rece AL.; 2. mișcarea piciorului la dans descriind un semicerc; 3. piață circulară în care converg mai multe strade sau alee; 4. vizită de noapte la diferitele posturi spre a vedea dacă toate sunt în ordine: deseară știi că ești de rond CAR.

rondă f. 1. danț în rond; 2. notă de muzică ce prețuiește două albe; 3. un fel de scrisoare ale cării trăsături sunt aproape perpendiculare.

*rond, -ă adj. (fr. rond, lat. rotundus, rotund). Rătund, vorbind de un fel de litere scrise c’o peniță cu botu lat (Barb.). S. f., pl. e. Notă întreagă care valorează cît doŭă note albe (Barb.). S. n., pl. urĭ (fr. rond-point). Rătunzitură, pĭață rătundă într’o grădină mare saŭ pe o șosea plantată (Munt. Pop. ront). Un fel de manta femeĭască lungă fără mînicĭ (ca o pelerină) care a fost la modă pe la 1880, numită și rotondă (Munt. Pop. ront). Gardă de noapte, caraulă (rus. rund): a fi de rond. Oameniĭ care compun caraula: trece rondu.

rond¹ adj. m. (+ s. n.: caracter ~); f. rondă (scriere ~), pl. ronde

rond² s. n., pl. (spații) ronduri / (mișcări ale piciorului) ronde

!rond¹ s. n., pl. ronduri/(mișcări ale piciorului) ronde

rond² adj. m.; f. rondă, pl. ronde

rond s. n., pl. ronduri

rondă adj. f., pl. ronde

rond

rond, -duri.

ROND adj. v. circular, rotund.

rond adj. v. CIRCULAR. ROTUND.

rond (ronduri), s. n. – 1. Cerc, rotund. – 2. Strat (rotund) de flori. – 3. Inspecție, pază. – Var. (sensul 2) ront. Fr. rond confundat cu fr. ronde. – Der. rondă, s. f. (mantou, palton; adj., [literă] rotundă); rondel., s. n., din fr. rondeau.

ronde (cuv. fr.) v. branle.