opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMÂNIZARE, românizări, s. f. Acțiunea de a româniza și rezultatul ei. – V. româniza.

ROMÂNIZARE, românizări, s. f. Acțiunea de a româniza și rezultatul ei. – V. româniza.

românizare sf [At: DDRF / Pl: ~zări / E: româniza] 1 Asimilare cu populația de limbă română (17). 2 (D. cuvinte sau expresi străine) Adaptare a unei forme potrivită cu structura și normele limbii române (17).

ROMÂNIZA, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.

ROMÂNIZA, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.

româniza [At: DDRF / Pzi: ~zez / E: român + -iza] 1-2 vtr (D. persoane) A (se) asimila cu populația de limbă română (17) Si: (îrg) a {se) români (1-2). 3 vt A da unui cuvânt sau unei expresii străine intrate în limba română o formă potrivită cu structura și normele limbii române Si: (Îvr) a români (5).

ROMÎNIZA, romînizez, vb. I. Tranz. 1. A asimila (din cauza unor anumite împrejurări istorice) o anumită populație cu populația de limbă romînă. 2. A da unui cuvînt sau unei expresii străine introduse în limbă o formă potrivită cu structura limbii romîne.

ROMÎNIZARE, romînizări, s. f. Acțiunea de a romîniza.

ROMÂNIZA vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. (< român + -iza)

A SE ROMÂNIZA mă ~ez intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile românilor; a deveni asemănător cu românii. /român + suf. ~iza

A ROMÂNIZA ~ez tranz. A face să se românizeze. /român + suf. ~iza

românizà v. 1. a da o formă românească unei vorbe străine; 2. a deprinde pe cineva cu obiceiurile românești.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

românizare s. f., g.-d. art. românizării; pl. românizări

românizare s. f., g.-d. art. românizării; pl. românizări

românizare s. f., g.-d. art. românizării; pl. românizări

româniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. românizez, 3 românizează; conj. prez. 1 sg. să românizez, 3 să românizeze

româniza (a ~) vb., ind. prez. 3 românizează

româniza vb., ind. prez. 1 sg. românizez, 3 sg. și pl. românizează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.

ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ROMÂNIZARE s. f. (< româniza < român + suf. -iza): deformare, modificare a aspectului fonetic, al unor termeni morfologici prin intervenția conștientă, premeditată a unor scriitori și cărturari din secolele al XIX-lea și al XX-lea de apropiere a acestora de cuvintele vechi, cu intenția de a le da o înfățișare cât mai românească. R. nu trebuie confundată cu etimologia populară (v.). Astfel: contimporan în loc de contemporan (după substantivul timp); fericita în loc de felicita (după adjectivul ferice); hipodrum în loc de hipodrom (după substantivul drum); inimat în loc de animat (după substantivul inimă); limbistică în loc de lingvistică (după substantivul limbă) etc.

Intrare: românizare
românizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • românizare
  • românizarea
plural
  • românizări
  • românizările
genitiv-dativ singular
  • românizări
  • românizării
plural
  • românizări
  • românizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: româniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • româniza
  • românizare
  • românizat
  • românizatu‑
  • românizând
  • românizându‑
 singular plural
  • românizează
  • românizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • românizez
 (să)
  • românizez
  • românizam
  • românizai
  • românizasem
a II-a (tu)
  • românizezi
 (să)
  • românizezi
  • românizai
  • românizași
  • românizaseși
a III-a (el, ea)
  • românizează
 (să)
  • românizeze
  • româniza
  • româniză
  • românizase
plural I (noi)
  • românizăm
 (să)
  • românizăm
  • românizam
  • românizarăm
  • românizaserăm
  • românizasem
a II-a (voi)
  • românizați
 (să)
  • românizați
  • românizați
  • românizarăți
  • românizaserăți
  • românizaseți
a III-a (ei, ele)
  • românizează
 (să)
  • românizeze
  • românizau
  • românizară
  • românizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

românizare, românizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a româniza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi româniza DEX '98 DEX '09

româniza, românizezverb

  • 1. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: români
  • 2. A asimila (din cauza unor anumite împrejurări istorice) o anumită populație cu populația de limbă română. DLRLC
etimologie:
  • Român + sufix -iza. DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.