11 definiții pentru românime
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ROMÂNIME s. f. Totalitatea românilor (I 1); număr mare de români. – Român + suf. -ime.
ROMÂNIME s. f. Totalitatea românilor (I 1); număr mare de români. – Român + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
românime sf [At: ASACHI, S. L. 194 / V: (înv) rum~ / E: român + -ime] 1 Poporul român Si: românism (3). 2 Număr mare de români (1) Si: românism (4). 3 Teritoriu locuit de români Si: românism (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
românime f. toți Românii, națiunea română.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
româníme f. (d. Român). Totalitatea Românilor: românimea se întinde de la Tisa pînă dincolo de Nistru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rumânime sf vz românime
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROMÎNIME s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea romînilor, număr mare de romîni. «Limba lui Bălcescu este... culmea la care a ajuns romînimea îndeobște de la 1560». L. ROM. 1953, nr. 4, 29. [Mircea cel Bătrîn] voiește a întrupa toată romînimea într-un singur stat. BĂLCESCU, O. II 13.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
românime s. f., g.-d. art. românimii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
românime s. f., g.-d. art. românimii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
românime s. f., g.-d. art. românimii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROMÂNIME s. (rar) românism. (Întreaga ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ROMÂNIME s. (rar) românism. (Întreaga ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
românimesubstantiv feminin
-
- «Limba lui Bălcescu este... culmea la care a ajuns romînimea îndeobște de la 1560». L. ROM. 1953, nr. 4, 29. DLRLC
- [Mircea cel Bătrân] voiește a întrupa toată romînimea într-un singur stat. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
-
etimologie:
- Român + sufix -ime. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.