romboidal, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 16 / P: ~bo~ / Pl: ~i, ~e / E: fr rhomboïdal] 1 Care are fonnă de romboid (2). 2 (Îvr; îs) Ligament ~ Unul dintre ligamentele care leagă clavicula cu sternul.

ROMBOIDAL, -Ă, romboidali, -e, adj. Rombic. Cîteșipatru țin în mînă lănci înalte, cu ascuțiș romboidal la vîrf. ODOBESCU, S. III 74.

ROMBOIDAL, -Ă adj. Rombic. [Cf. fr. rhomboïdal].

ROMBOIDAL, -Ă adj. rombic. (< fr. rhomboïdal)

ROMBOIDAL ~ă (~i, ~e) v. ROMBOID I. /<fr. rhomboïdal

romboid, ~ă [At: AMFILOHIE, E. 141/9 / V: (înv) ~e, ~es, ~it, ~buit, ~mvoides / Pl: ~izi, ~e / E: fr romboïde, lat rhomboides, it romboide, ger Rhomboid, ngr ῥομβоειδές] 1 sn (Înv) Patrulater ale cărui diagonale perpendiculare se intersectează în mijlocul uneia dintre ele. 2 a În formă de romb (1).

*romboíd, -ă adj. (vgr. romboeidés). Ca rombu, rombic. – Și romboidal. Cp. cu etmo- și sfero-id.

romboidal (desp. -bo-i-) adj. m., pl. romboidali; f. romboidală, pl. romboidale

romboidal (-bo-i-) adj. m., pl. romboidali; f. romboidală, pl. romboidale

romboidal adj. m. (sil. -bo-i-), pl. romboidali; f. sg. romboidală, pl. romboidale

romboid adj. m., pl. romboizi; f. romboidă, pl. romboide

ROMBOIDAL adj. rombic, rombiform, romboid. (De formă ~.)

ROMBOIDAL adj. rombic, rombiform, romboid. (De formă ~.)