opțiuni
  • info

14 definiții pentru romboedru

din care

Explicative DEX

ROMBOEDRU, romboedre, s. n. 1. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. 2. Formă cristalografică simplă, limitată la șase fețe cu contur rombic. – Din fr. rhomboédre.

ROMBOEDRU, romboedre, s. n. 1. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. 2. Formă cristalografică simplă, limitată la șase fețe cu contur rombic. – Din fr. rhomboédre.

romboedru sn [At: J. CIHAC, I. N. 340/15 / V: (înv) ~eder / S și: rhom~ /Pl: ~re, (înv) ~ri / E: rhomboèdre, ger Rhomboeder] Poliedru cu toate fețele în formă de romb (1).

ROMBOEDRU, romboedre, s. n. Poliedru cu toate fețele în formă de romb.

ROMBOEDRU s.n. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. [Pron. rom-bo-e-. / < fr. rhomboèdre, cf. gr. rhombos – romb, hedra – bază].

ROMBOEDRU s. n. poliedru cu toate fețele în formă de romb. (< fr. rhomboèdre)

ROMBOEDRU ~e n. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. /<fr. rhomboedre

romboedru n. paralelipiped ale cărui toate fețele sunt niște romburi egale.

*romboédru n., pl. e, și m. (romb și -edru din di-edru). Geom. Min. Cristal ale căruĭ fețe îs rombice.

romboeder sn vz romboedru

Ortografice DOOM

romboedru (desp. -e-dru) s. n., art. romboedrul; pl. romboedre

romboedru (-e-dru) s. n., art. romboedrul; pl. romboedre

romboedru s. n. (sil. -dru), art. romboedrul; pl. romboedre

romboedru, pl. romboedre

Jargon

ROMBO- „romb, rombic”. ◊ gr. rhombos „titirez, sfîrlează” > fr. rhombo-, engl. id., germ. id., it. rombo- > rom. rombo-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu toate fețele în formă de romb; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., s. n., (Figură) în formă de romb. 2. s. n., Mușchi al spatelui, situat sub trapez.

Intrare: romboedru
romboedru substantiv neutru
  • silabație: -e-dru info
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romboedru
  • romboedrul
  • romboedru‑
plural
  • romboedre
  • romboedrele
genitiv-dativ singular
  • romboedru
  • romboedrului
plural
  • romboedre
  • romboedrelor
vocativ singular —
plural —
romboeder substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romboeder
  • romboederul
plural
  • romboedere
  • romboederele
genitiv-dativ singular
  • romboeder
  • romboederului
plural
  • romboedere
  • romboederelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

romboedru, romboedresubstantiv neutru

  • 1. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX DETS
  • 2. Formă cristalografică simplă, limitată la șase fețe cu contur rombic. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.