2 intrări
2 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ROMANOFON, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă romanică. (< roman/ic/ + -fon2)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
romanofon adj. m., pl. romanofoni; f. sg. romanofonă, pl. romanofone
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: romanofon (adj.)
romanofon1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Intrare: romanofon (persoană)
romanofon2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
romanofon, romanofonăadjectiv romanofonă, romanofonesubstantiv feminin romanofon, romanofonisubstantiv masculin
- 1. (Vorbitor) de limbă romanică. MDN '00
etimologie:
- romanic + -fon MDN '00