romanizare sf [At: PÂRVAN, G. 118 / S și: ~isare / E: romaniza] 1 Imprimare sau impunere unei țări, regiuni etc. a obiceiurilor, culturii și civilizației romane (11). 2 (Îvr) Românizare (1).

ROMANIZARE s. f. Acțiunea de a romaniza și rezultatul ei; imprimarea caracterului, a organizației, a civilizației romanității într-o regiune, într-o colectivitate. Cercetarea istorică a romanizării în regiunea balcano-dunăreană.

ROMANIZARE s.f. Acțiunea de a (se) romaniza și rezultatul ei. [< romaniza].

ROMANIZA, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei regiuni, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman², a introduce civilizația romană². ♦ Refl. A deveni roman² sau romanic. – Din fr. romaniser.

romaniza vtr [At: ROMÂNUL (1857), nr. 1, 4²/41 / S și: ~isa / Pzi: ~zez / E: fr romaniser] 1-2 A imprima sau a impune unei țări, regiuni etc, obiceiurile, cultura și civilizația romană (11) Si: (îvr) a se romani (1-2). 3-4 (Îvr) A (se) româniza (1-2).

româniza [At: DDRF / Pzi: ~zez / E: român + -iza] 1-2 vtr (D. persoane) A (se) asimila cu populația de limbă română (17) Si: (îrg) a {se) români (1-2). 3 vt A da unui cuvânt sau unei expresii străine intrate în limba română o formă potrivită cu structura și normele limbii române Si: (Îvr) a români (5).

românizare sf [At: DDRF / Pl: ~zări / E: româniza] 1 Asimilare cu populația de limbă română (17). 2 (D. cuvinte sau expresi străine) Adaptare a unei forme potrivită cu structura și normele limbii române (17).

ROMANIZA, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman², a introduce civilizația romană². ♦ Refl. A deveni roman² sau romanic. – Din fr. romaniser.

ROMANIZA, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima (unei țări, unei regiuni) caracterul romanității, a face (să fie) roman, a introduce civilizația romană. Dacii au fost romanizați.

ROMÎNIZA, romînizez, vb. I. Tranz. 1. A asimila (din cauza unor anumite împrejurări istorice) o anumită populație cu populația de limbă romînă. 2. A da unui cuvînt sau unei expresii străine introduse în limbă o formă potrivită cu structura limbii romîne.

ROMÎNIZARE, romînizări, s. f. Acțiunea de a romîniza.

ROMANIZA vb. I. tr. A da, a impune (unei țări) cultura, civilizația și organizația romană. ♦ refl. A deveni roman sau romanic. [Cf. fr. romaniser, it. romanizare].

ROMANIZA vb. I. tr. a imprima, a impune unei țări, unei populații obiceiurile, cultura, modul de organizare și civilizația romană. II. refl. a deveni roman(ic). (< fr. romaniser)

ROMÂNIZA vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. (< român + -iza)

A ROMANIZA ~ez tranz. A face să se romanizeze. /<fr. romaniser

A SE ROMANIZA mă ~ez intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile romanilor; a deveni asemănător cu romanii. /<fr. romaniser

A ROMÂNIZA ~ez tranz. A face să se românizeze. /român + suf. ~iza

A SE ROMÂNIZA mă ~ez intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile românilor; a deveni asemănător cu românii. /român + suf. ~iza

romanizà v. a (se) face Roman: Dacia se romaniză repede.

românizà v. 1. a da o formă românească unei vorbe străine; 2. a deprinde pe cineva cu obiceiurile românești.

*romanizéz v. tr. (d. Roman; fr. romaniser). Prefac în Roman, latinizez. Prefac în Român, daŭ caracter românesc: romanizarea Dobrogiĭ.

romanizare s. f., g.-d. art. romanizării

romanizare s. f., g.-d. art. romanizării

romanizare s. f., g.-d. art. romanizării

romaniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. romanizez, 3 romanizează; conj. prez. 1 sg. să romanizez, 3 să romanizeze

româniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. românizez, 3 românizează; conj. prez. 1 sg. să românizez, 3 să românizeze

românizare s. f., g.-d. art. românizării; pl. românizări

romaniza (a ~) vb., ind. prez. 3 romanizează

româniza (a ~) vb., ind. prez. 3 românizează

românizare s. f., g.-d. art. românizării; pl. românizări

romaniza vb., ind. prez. 1 sg. romanizez, 3 sg. și pl. romanizează

româniza vb., ind. prez. 1 sg. românizez, 3 sg. și pl. românizează

românizare s. f., g.-d. art. românizării; pl. românizări

ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.

ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.

ROMANIZARE s. f. (< romaniza, cf. fr. romaniser, it. romanizare): proces care presupune imprimarea caracterului romanic unei regiuni, unei populații; introducere a civilizației romane și impunere a limbii latine tuturor populațiilor cucerite de romani.

ROMÂNIZARE s. f. (< româniza < român + suf. -iza): deformare, modificare a aspectului fonetic, al unor termeni morfologici prin intervenția conștientă, premeditată a unor scriitori și cărturari din secolele al XIX-lea și al XX-lea de apropiere a acestora de cuvintele vechi, cu intenția de a le da o înfățișare cât mai românească. R. nu trebuie confundată cu etimologia populară (v.). Astfel: contimporan în loc de contemporan (după substantivul timp); fericita în loc de felicita (după adjectivul ferice); hipodrum în loc de hipodrom (după substantivul drum); inimat în loc de animat (după substantivul inimă); limbistică în loc de lingvistică (după substantivul limbă) etc.