ROMANIZA, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei regiuni, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman², a introduce civilizația romană². ♦ Refl. A deveni roman² sau romanic. – Din fr. romaniser.

romaniza vtr [At: ROMÂNUL (1857), nr. 1, 4²/41 / S și: ~isa / Pzi: ~zez / E: fr romaniser] 1-2 A imprima sau a impune unei țări, regiuni etc, obiceiurile, cultura și civilizația romană (11) Si: (îvr) a se romani (1-2). 3-4 (Îvr) A (se) româniza (1-2).

ROMANIZA, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman², a introduce civilizația romană². ♦ Refl. A deveni roman² sau romanic. – Din fr. romaniser.

ROMANIZA, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima (unei țări, unei regiuni) caracterul romanității, a face (să fie) roman, a introduce civilizația romană. Dacii au fost romanizați.

ROMANIZA vb. I. tr. A da, a impune (unei țări) cultura, civilizația și organizația romană. ♦ refl. A deveni roman sau romanic. [Cf. fr. romaniser, it. romanizare].

ROMANIZA vb. I. tr. a imprima, a impune unei țări, unei populații obiceiurile, cultura, modul de organizare și civilizația romană. II. refl. a deveni roman(ic). (< fr. romaniser)

A SE ROMANIZA mă ~ez intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile romanilor; a deveni asemănător cu romanii. /<fr. romaniser

A ROMANIZA ~ez tranz. A face să se romanizeze. /<fr. romaniser

romanizà v. a (se) face Roman: Dacia se romaniză repede.

româniza [At: DDRF / Pzi: ~zez / E: român + -iza] 1-2 vtr (D. persoane) A (se) asimila cu populația de limbă română (17) Si: (îrg) a {se) români (1-2). 3 vt A da unui cuvânt sau unei expresii străine intrate în limba română o formă potrivită cu structura și normele limbii române Si: (Îvr) a români (5).

ROMÎNIZA, romînizez, vb. I. Tranz. 1. A asimila (din cauza unor anumite împrejurări istorice) o anumită populație cu populația de limbă romînă. 2. A da unui cuvînt sau unei expresii străine introduse în limbă o formă potrivită cu structura limbii romîne.

ROMÂNIZA vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. (< român + -iza)

A SE ROMÂNIZA mă ~ez intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile românilor; a deveni asemănător cu românii. /român + suf. ~iza

A ROMÂNIZA ~ez tranz. A face să se românizeze. /român + suf. ~iza

românizà v. 1. a da o formă românească unei vorbe străine; 2. a deprinde pe cineva cu obiceiurile românești.

*romanizéz v. tr. (d. Roman; fr. romaniser). Prefac în Roman, latinizez. Prefac în Român, daŭ caracter românesc: romanizarea Dobrogiĭ.

romaniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. romanizez, 3 romanizează; conj. prez. 1 sg. să romanizez, 3 să romanizeze

romaniza (a ~) vb., ind. prez. 3 romanizează

romaniza vb., ind. prez. 1 sg. romanizez, 3 sg. și pl. romanizează

româniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. românizez, 3 românizează; conj. prez. 1 sg. să românizez, 3 să românizeze

româniza (a ~) vb., ind. prez. 3 românizează

româniza vb., ind. prez. 1 sg. românizez, 3 sg. și pl. românizează

ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.

ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.