romanistică sf [At: BUL. FIL. VI, 30 / E: ger Romanistik] Disciplină lingvistică și filologică care studiază limbile romanice (5).

ROMANISTICĂ s. f. Ramură a lingvisticii, care se ocupă cu studiul comparativ al limbilor neolatine.

ROMANISTICĂ s.f. Disciplină lingvistică și filologică care studiază limbile romane. [< it. romanistica, germ. Romanistik].

ROMANISTICĂ s. f. disciplină lingvistică și filologică care studiază limbile romanice. (< germ. Romanistik)

ROMANISTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul (comparativ al) limbilor romanice; lingvistică romanică. /<germ. Romanistik

romanistică s. f., g.-d. art. romanisticii

romanistică s. f., g.-d. art. romanisticii

romanistică s. f., g.-d. art. romanisticii

romanistică, -cii gen. a.

ROMANISTICĂ s. f. (< it. romanistica, germ. Romanistik): disciplină care studiază diacronic sau sincronic un idiom romanic sau, comparativ, limbile și literaturile, cultura, istoria și felul de viață al popoarelor romanice. Un mare sprijin în cunoașterea romanității ni-l oferă monumentala lucrare Crestomație romanică, apărută la EA sub redacția acad. Iorgu Iordan, în trei volume: I, București, 1962; II, 1965; III, partea I,1969; III, partea a II-a, 1971; III, partea a III-a, 1974.